Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Cine l-ar putea contrazice pe comisarul european pentru piețe interne, Thierry Breton, atunci când afirmă: „un încărcător comun este un lucru de bun simț pentru foarte multele electronice din viața noastră zilnică”? Se pare că nu trebuie să mai purtăm după noi mai multe cabluri diferite și să înjurăm când descoperim că am luat cu noi în vacanță cablul care nu trebuie. Domnul Breton tocmai a reușit să introducă o directivă care îi obligă pe producătorii care vând deviceuri electronice pe piața europeană ca, începând cu 2022, să folosească același model de încărcător la produsele pe care le vând.
Directiva, care trebuie aprobată de parlamentul european, „vă aduce noi beneficii și va reduce risipa”, în același timp în care va determina o economisire de 250 de milioane de euro/an din partea consumatorilor, cu toate că dacă ne gândim că Uniunea Europeană are o populație de 447 de milioane de locuitori, nu pare să fie cine știe ce economie.
Cel puțin de data aceasta ne purtăm uita la o directivă europeană din exterior. Așadar, ar trebui să fim supărați că nu mai suntem parte din Uniunea Europeană și drept urmare incapabili să beneficiem de avantajele unui încărcător europeană unic? Sau ar trebui să fim bucuroși că nu suntem parte din proiect?
În termeni practic, probabil că vom sfârși folosind la rândul nostru, modelul european unic de încărcător. Cel mai probabil producătorii vor dori să furnizeze modele standardizata și pe cale de consecință vor fi înclinați să vândă în Marea Britanie, același model pe care îl vând în Franța și Germania. Dar asta doar dacă guvernul Marii Britanii nu legiferează pentru un alt tip de încărcător, în care caz companiile producătoare vor trebui să creeze produse unice pentru piața britanică, la un cost mai mare.
Așadar, cel mai probabil vom beneficia de pe urma acestei impuneri a unui model de încărcător unic. Dar ar trebui să fim rezervați în a saluta genul acesta de inițiative, care pune destul de limpede în evidență diferența de abordare dintre filosofia europeană și cea americană. Problema cu excesul de legislație în privința standardelor este aceea că sufocă inovația și duce la osificarea tehnologiilor din viețile noastre. Să ne imaginăm pentru un moment că ești obligat să folosești în continuare același model de încărcător pe care îl foloseai acum 25 de ani. I-ar plăcea cuiva să-l poarte după el, chiar dacă își încarcă telefonul, laptopul și Kindel-ul? Ca multe alte lucruri, încărcătoarele și-au redus dimensiunea și greutatea, pe măsură de producătorii le-au tot îmbunătățit. Au făcut experimente cu noi conexiuni, noi adaptoare, noi mufe. Ar fi fost posibil acest lucru, sau s-ar fi întâmplat cu aceeași ușurință, dacă Uniunea Europeană ar fi legiferat pentru același tip de încărcător în 1999?
Uniunea Europeană poate că e mai prietenoasă cu clienții decât SUA, dar trebuie să-și pună totuși următoarea întrebare: de ce toate marile companii hi-tech sunt americane? De ce nu există niciun echivalent american pentru Microsoft sau Apple? Este greu în aceste condiții că nu tragi concluzia că Uniunea Europeană este mai prietenoasă cu consumatorii, dar Statele Unite sunt mai prietenoase cu inovația. În epoca tehnologiei, SUA vin cu cele mai multe idei, în timp ce Uniunea Europeană încearcă să le civilizeze.
Unde este poziționată Marea Britanie în tot acest joc? Ar fi naiv să ne gândim că dacă suntem feriți de directivele europene în privința încărcătoarelor și a altor lucruri conexe, vom avea partea dintr-odată de o înflorire a companiilor tehnologice britanice. În cazul Marii Britanii, problema nu este atât inovația, cât lipsa de ambiție a companiilor, spre deosebire de cele de peste ocean. Antreprenorii britanici sunt tentați să vândă cât mai repede ceea ce îi face să nu poate crea companii gigant. Dar trebuie să ne pună pe gânduri genul aceste de inițiative: cum putem folosi cât mai în avantajul nostru, statul pe care îl avem și prin care suntem protejați de directivele UE? Dacă nu putem transforma tot acest avantaj spre beneficiul britanicilor, atunci Brexitul a fost complet fără sens.
Articol de Ross Clark pentru The Spectator.
