fbpx

UE atacă munca forțată

Larry Fink, CEO-ul celui mai mare fond de investiții din lumea, Blackrock, consideră că „invazia rusă din Ucraina a pus capăt globalizării așa cum am cunoscut-o în ultimele trei decenii”. A face afaceri în afara Occidentului sau în țările care nu sunt cunoscute drept aliați ai Vestului e deja din ce în ce mai greu. Iar în China va fi și mai greu.

Înainte cu o zi ca Vladimir Putin să pornească războiul din Ucraina, Comisia Europeană a înaintat mult așteptata directivă europeană prin care companiile trebuie se se asigure că pe lanțurile de aprovizionare nu sunt probleme de încălcări ale drepturilor omului sau probleme de mediu.  Noile reglementări, care trebuie, totuși, să treacă prin mecanismele legislative ale Uniunii prevăd amenzi – determinate și impuse de statele membre – ca și penalități civile pentru directorii din companiei,  dacă nu iau măsuri pentru a se asigura că furnizorii lor îndeplinesc aceste reglementări.

Nu se pune încă probleme unei interziceri a bunurilor produse prin muncă forțată, chiar dacă Parlamentul European a cerut acest lucru. Comisia Europeană are și acest lucru în vedere, în anii care urmează, dar pentru moment se concentrează pe aceste noi obligații, care vor afecta în primul rând marile companii, cele cu mai mult de 500de angajați și cu o cifră de afaceri globală de 150 de milioane de euro anual.

Companiile cu 250-500 de angajați și cu o cifră de afaceri mai mare de 40 de milioane de euro, care operează în domenii de mare risc, vor trebui la rândul lor să se supună acestor reglementări, chiar dacă într-o manieră simplificată și chiar dacă la trei ani după ce țările UE transpus directiva Comisiei în legislația națională. Se așteaptă ca Uniunea Europeană să considere domenii precum textilele, hrana, mineritul, metalele, materialele de construcții și chimicalele ca domenii de mare risc.

În cadrul unui webinar găzduit de Fundația Europeană pentru Democrație, unde s-a discutat acest subiect, europarlamentarul bulgar Ilhan Kyuchyuk a afirmat următoarele:

„Este crucial să ne asigurăm că există un acces publica mai bun la informațiile vamale europene, astfel încât autoritățile să-și poată da seama dacă produsele au fost realizate prin muncă forțată. Codul vamal european trebuie amendat pentru a clarifica faptul că informațiile vamale europene nu sunt confidențiale pentru acest scop.”

Autoritățile americane au mers chiar un pic mai departe decât cele europene. În decembrie anul trecut, Senatul american a votat în unanimitate  o „Lege pentru prevenirea muncii forțate a uigurilor”, care va interzice toate importurile din Xinjiang, cu excepția cazului în care SUA pot determina prin dovezi „clare și convingătoare” că nu sunt realizate prin muncă forțată. Președintele Joe Biden a semnat la scurtă vreme această lege.

Este limpede că trebuie luptat împotriva unei concurențe neloiale din partea unor companii suspecte cărora nu le pasă să se folosească de munca forțată. Este la fel de limpede că o astfel de legislație, pentru a fi eficientă, trebuie să rezulte în urma unei consultări cu mediul de afaceri. Ultimul lucru pe care îl doresc companiile respectate și cu bune intenții este să apară la știri din cauza faptului că unii din furnizorii lor folosesc munca forțată. Din acest motiv nu ar trebui să ne surprindă să vedem că multe dintre aceste companii cer ele un cadru de reglementări, dar cu precizarea ca el să fie bine gândit.

Rămâne de văzut cât de stringente vor fi noile reglementări europene și naționale, dar în orice caz ele vor însemna probleme noi pentru companiile care fac afaceri în China, țară care a ajuns în atenție pentru munca forțată pe scară largă, în special a uigurilor, care sunt închiși în masă în „tabere de re-educare”.

Astfel de reglementări s-ar putea să îngreuneze cooperarea economică cu China, nu în ultimul rând pentru că o mare parte din industrie este localizată în provincia Xijnjiang, acolo unde locuiesc mulți din uiguri. De pildă, în 2020, nu mai puțin de 75% din toate panourile solare importate în Uniunea Europeană au provenit din China, iar aproape 45% din producția de polisilicon pentru aplicații solare a provenit din aceeași provincie. Statele Unite susțin că au dovezi că industria solară din Xinjiang folosește munca forțată. Se pare că firmele din domeniu se mută de acolo, chiar dacă într-un ritm foarte lent.

Paul Wormser, vicepreședinte pentru tehnologie la Clean Energy Associates, susține: „Dacă te-ai fi decis în februarie 2022 că vrei să cumperi de la companii din domeniul panourilor solare care să nu aibă niciun fel de legătură cu Xinjiang nu ai fi avut aproape nicio alternativă.” Reglementările americane, care au intrat deja în vigoare, sunt din acest motiv, o amplă provocare pentru industria solară americană, și pentru că au fost instituite tarife vamale punitive de către fostul președinte Donald Trump, extinde acum de succesorul său Joe Biden.

Ca o consecință a acestor noi reglementări, companiile din Occident sau din țări aliate cu Occidentul, nu doar că se tem că le va fi afectată reputația dar vor aveam acum de luat în calcul și posibile amenzi. Mai ales pentru companiile mici, aceste noi restricții și cerințe cu privire la comerțul cu state din afara spațiului apusean se va dovedi din ce în ce mai dificil.

Unii cred că sancțiunile occidentale contra Rusiei vor împinge această țară mai aproape de China, creând un fel de diviziune în economia mondială. E mai probabil o exagerare. China nu se bucură de încrederea necesară pentru a oferi o monedă de schimb și e limpede că Rusia nu va fi capabilă să se bazeze pe China când vine vorba, de pildă, de echipamente medicale de calitate.

În concluzie, globalizarea și comerțul cu țări autoritariste precum China și Rusia – un lucru bun în sine, câtă vreme nu există o dependență excesivă sau strategică, având în vedere că dependența mutuală ajută la prevenirea conflictelor – nu ar trebui confundată cu tolerarea unor practici comerciale necinstite. Acestea pot să varieze de la încălcări minore precum ajutorul de stat până la negarea drepturilor omului, cum se întâmplă în munca forțată.  Aceasta e ceva inacceptabil și este bine că vedem încercări de a o combate.

Articol de Pieter Cleppe pentru Brusselreport.

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.