Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
În fața crizei energetice care se conturează din ce în ce mai sumbru, deși suntem abia la începutul verii, autoritățile europene nu au reușit până în acest moment să dea un răspuns credibil.
Învinuirea Rusiei este justificată, însă doar până la un anumit punct și cu anumite rezerve care fac să șubrezească argumentul care aruncă întreaga responsabilitate pe umerii Moscovei.
În primul rând, expansiunea monetară din anii de pandemie a început să se reflecte în prețurile la energie încă de anul trecut, când nici măcar nu se punea problema invaziei din Ucraina.
În al doilea rând, nu Rusia este cea care a tăiat alimentarea cu energie, ci autoritățile europene, e adevărat, într-un efort de a submina mașina de război a lui Vladimir Putin. Doar că indiferent de intenția bună a celor care s-au gândit la această măsură rezultatele nu sunt pe măsură, ba dimpotrivă. Sancțiunile au efectul pervers de a îmbogăți guvernul rus și de a-i sărăci pe europeni. În primele patru luni ale lui 2022, surplusul comercial al Rusiei a fost de 96 de miliarde dolari, de trei ori mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut. Rusia a înlocuit fără mari probleme partenerii comerciali energetici din Europa cu China și India. De pildă, exporturile ruse de petrol și gaz în China au crescut cu 50% în aprilie, față de aceeași lună a anului trecut.
Așadar, e limpede că această măsură a embargoului energetic (ce-i drept, gazul nu a fost inclus încă în schema de sancțiuni) nu funcționează în sensul slăbirii Rusiei, dar funcționează de minune pentru a alimenta inflația și a hrăni nemulțumirile unei populații europene care trebuie să achite facturi din ce în ce mai mari.
Dar, fie și dacă admitem că într-adevăr creșterea prețului la energie e determinată în întregime de Rusia și de agresiunea din Ucraina, acest lucru nu justifică totuși lipsa unor măsuri mai realiste.
Raționalizarea aerului condiționat în țările mediteraneene (Grecia, Spania, Italia), unde oamenii nu vor mai putea seta termostatele în clădirile publice sub 26 de grade nu face altceva decât să impună cu forța un comportament pretins virtuos, dar cel mai probabil fără efecte considerabile asupra prețului energiei.
Interzicerea circulației de mașini duminica, măsură propusă de Agenția Internațională a Energiei, care se regăsește și în documentul REPower Eu, discutată în prezent de guvernul Greciei, nu va face decât să amintească celor din țările foste comuniste de vremuri pe care le credeau apuse pentru totdeauna. În același fel, cel mai probabil, va fi privită și măsura legată de reducerea vitezei de circulație pe autostrăzi, despre care experții ne spun că ar reduce consumul cu 5% la nivelul UE.
În aceeași ordine de idei, propunerile privind formarea unui cartel al consumatorilor, sugestie venită din partea premierului italian Mario Draghi, arată mai degrabă nerealist. Țările mari consumatoare (UE, SUA, Marea Britanie, Japonia, Coreea de Sud, Australia șamd) ar urma să se alieze pentru a cere un preț fix și a nu mai concura una contra alteia și astfel să mărească nejustificat prețul petrolului. Doar că ideea pare mai degrabă utopică și lipsită de seriozitate în condițiile în care cererea de petrol este atât de presantă, mai ales că producția de țiței e într-o scădere treptată în ultimii ani, iar țările producătoare au în continuare un debușeu considerabil în China și India.
De asemenea, încurajarea folosirii mașinilor electrice în contextul crizei carburanților nu are nici ea o justificare extraordinară. Prețul acestor mașini rămâne foarte ridicat, cu tot cu subvențiile acordate de guverne, și nu ar însemna altceva decât o reducere fundamentală a mobilității oamenilor. Și asta fără măcar a lua în calcul problemele implicate de materiile prime necesare în construcția acestui tip de mașini sau a rețelei energetice necesare care să susțină alimentarea lor fără probleme.
Nu în ultimul rând, prețul mare al combustibililor din prezent se datorează în mai mică măsură evenimentelor din Ucraina și sancțiunilor asociate, cât amputării capacității de rafinare din Europa și America, unde în ultimii ani a dispărut 20% din această capacitate. Astfel se explică de ce prețul la benzină și motorină ajunge la maxime istorie, deși prețul petrolului a depășit în trecut pragurile la care se tranzacționează acum. Bineînțeles că vinovații pentru această dispariție a capacității de rafinare sunt în primul rând politicile ecologiste care au tot plusat spre rafinarea de biocarburanți și iluzoria tranziție energetică.
Bineînțeles că toate aceste măsuri complet inutile pentru a stăvili creșterea prețurilor la energie sunt însoțite și de promisiunea unei retorici prin care oamenilor să li se arate adevărații vinovați pentru scumpiri. Doar că oamenii obișnuiți sunt mai puțin interesați de responsabili și mai mult de îmbunătățirea nivelului de trai.
