Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Inflația care începe să mănânce din ce în ce mai mult din veniturile românilor, dar nu numai, nu se manifestă doar prin aspectul foarte vizibil al creșterii prețurilor. Ce-i drept, oamenii simt la fiecare vizită la magazin, la fiecare factură primită în poștă sau pe mail, efectul inflației. Dar lucrurile nu se reduc nici pe departe doar la atât.
Inflația înseamnă în primul rând o sărăcire a oamenilor, care la aceleași venituri trebuie să cumpere produse și servicii mult mai scumpe. Inflația din România a atins nivelul de 14%, cel mai mare din ultimii 17 ani, dar chiar și acest indicator e foarte probabil să fie subevaluat în condițiile în care prețurile unor produse de bază cum ar fi uleiul sau făina au cunoscut creșteri între 50-100%.
Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a îndemnat la calm și la consumul de „ceai de tei”, considerând că discuțiile pe marginea inflației și „exagerările” nu ajută cu nimic. În opinia guvernatorului băncii centrale, motivul pentru care inflația a explodat îl reprezintă criza energetică, care a avut un efect de amplificare în toată economia.
În aceeași ordine de idei, președintele României, Klaus Iohannis, a explicat că vinovatul pentru actuala inflație este președintele rus Vladimir Putin. „Dacă cineva caută vinovat e ușor de identificat, se numește Putin și Federația Rusă (…) Situația în care ne aflăm este de război, de criză. Nu încercați să căutați vinovați în Parlament, Guvern, clasa politică. Și dacă se termină mâine războiul, crizele nu se termină mâine, aceste crize se vor prelungi, vor fi situații destul de complicate și este bine să fim conștienți de acest lucru,”, a spus Iohannis.
Ambele explicații sunt însă mai mult retorice și ascund adevărul: și anume că prețurile (care pot exprima și inflația) au început să urce vertiginos încă din vara lui 2021, într-un moment în care războiul din Ucraina era la opt luni distanță. Un alt indicator extrem de relevant, și anume indicele prețurilor industriale începuse să crească încă și mai devreme, ceea ce făcea practic inevitabilă majorarea prețurilor de consum. În decembrie în România prețurile industriale erau mai mari cu 50% față de aceeași perioadă din urmă cu un an, o majorare extrem de severă.
Bineînțeles că toate aceste creșteri nu au reprezentat în ultimă instanță decât consecința ultimă și firească a expansiunii monetare fără precedent și a lipsei de productivitate pe care băncile centrale și guvernele, inclusiv cel al României, au încurajat-o în ultimii doi ani.
Cheltuielile guvernamentale în România au tot crescut în această perioadă, banca centrală a avut o dobândă de referință mai mică decât dobânda la care băncile comerciale împrumutau clienții, ceea ce a avut drept efect încurajarea (subvenționarea) creditării și astfel s-a ajuns în situația de astăzi în care inflația pare a fi scăpată complet de sub control, iar vina este pasată foarte comod spre Răsărit.
Așadar, pe lângă sărăcirea oamenilor, inflația funcționează și ca un impozit ascuns deoarece îi permite guvernului să încaseze mai mulți bani de la contribuabili (în primele trei luni ale anului statul român a avut venituri cu 20% mai mari, în condițiile în care productivitatea nu a crescut, iar baza și structura de impozitare au rămas neschimbate) și să plătească la fel ca și înainte. Chiar și în aceste condiții, însă, guvernul României are cel mare deficit bugetar din Uniunea Europeană și proiecțiile oficiale nu dau niciun semn de ameliorare semnificativă a acestui indicator. Ceea ce nu face altceva decât să alimenteze inflația prin subvenționarea ineficienței, a unor structuri de personal buruienoase, a întreprinderilor falimentare și a cheltuielilor inutile.
Nu în ultimul rând, inflația produce și o redistribuție masivă de avuție, în condițiile în care persoanele cu venituri fixe și care de regulă sunt cele mai vulnerabile membre ale societății sunt ultimele la care injecția de lichiditate ajunge, de obicei în momentul în care toate prețurile au crescut. Practic, ei trebuie să se descurce cu același venit nominal, dar care în realitate a devenit mai mic cu 14% față de anul trecut. (Probabil în termeni reali scăderea este mult mai mare, dacă luăm în calcul indicatori care nu apar în indicele prețurilor de consum, cum ar fi prețul serviciilor de sănătate și educație, de pildă.)
Marea problemă în tot aceste amestec de neajunsuri financiare și economice o reprezintă perspectiva economică prin care suntem îndemnați să privim inflația ca fiind un fenomen natural implacabil, ceva în genul evenimentelor meteorologice extreme, fără niciun fel de responsabilitate umană. Din acest punct de vedere, nu există absolut nicio șansă de a trece cu bine peste hopul actual, deoarece în lipsa unui diagnostic corect, nu poate fi indicat tratamentul adecvat.
Totuși, chiar și în aceste condiții, lucrurile se pot înrăutăți cu mult mai mult, iar actuala perioadă de creșteri să pară prin comparație relativ calmă. Un prim drum și cel mai comod pe care o pot apuca politicile economice este continuarea inflației prin tipărirea de bani, stimularea creditului și cheltuieli guvernamentale necontrolate. Abia acum, băncile centrale au început să dea semne firave că sunt dispuse să ridice dobânzile și să mai frâneze din expansiunea monetară fără precedent.
În al doilea rând, și acesta e un scenariu foarte plauzibil, guvernul României, dar nu numai, pare foarte tentat să recurgă la controlul prețurilor și al producătorilor, ceea ce va antrena un tăvălug de măsuri polițienești, ineficiente dar draconice, care nu vor avea alt efect decât dispariția unor produse de pe piață. Săptămâna aceasta guvernul României tocmai ce a discutat legea speculei, o decizie în privința ei urmând a fi luată în perioada următoare. Este o nouă formă de pasare a responsabilității de la guvern către firme, companii și antreprenori, considerați a fi vinovați de scumpirile produselor, care îi permite executivului să iasă cu basma curată în fața populației și să dea senzația ca face ceva.
Dacă inflația pare greu de suportat, măsurile autoritariste în economie nu vor face altceva decât să prelungească sărăcia și să nemulțumească pe termen lung populația.
