Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Pentru Europa, războiul din Ucraina reprezintă un șoc de maximă importanță. Există un impact fiscal direct care provine din asistența acordată refugiaților, cheltuielile militare în creștere și o căutare de a deveni din ce în mai autonom din punct de vedere energetic. P e de altă parte, există impactul mult mai puternic al prețurilor în creștere la energie și la alimente, ceea ce aduce în discuție un tablou mai sumbru. Această perspectivă ar putea deveni și mai întunecată dacă viitoarele sancțiuni europene vor afecta piața de petrol mondială sau furnizarea cu gaz a Europei. Toate acestea ridică provocări macroeconomice importante pentru decidenții de politici publice.
Prima dintre ele este cum să fie impuse sancțiunile astfel încât să obstrucționeze Rusia dar în același timp să nu afecteze sau să limiteze efectele adverse asupra economiei europene. Din acest punct de vedere, este important să distingem între petrol și gaz. În ceea ce privește petrolul, Rusia își poate găsi debușeu fără probleme în alte zone alte lumii și, în pofida sancțiunilor, poate vinde la preț redus. Problema este că sancțiunile europene au un efect global iar un embargo european sau tarife impuse țițeiului rusesc ar putea avea consecințe serioase asupra prețurilor de consum ale petrolului.
În ceea ce privește gazul, Uniunea Europeană are o putere de negociere mult mai mare, deoarece Rusia este aproape complet dependentă de infrastructura de transport a gazului către piața europeană. Însă deoarece alimentare din alte surse este relativ inelastică, Rusia are în față o curbă de cerere prea puțin în scădere și din acest motiv se bucură de o poziție foarte puternică pe piață. Dacă luăm în considerare constrângerile tehnice și acest joc strategic, rezultă că un embargo asupra gazului pur și simplu nu este fezabil. Tarifele, pe de altă parte, sunt fezabile; ar fi eficiente și ar trebui luate în considerare, în pofida efectului pe care l-ar avea asupra prețurilor de consum la gaz.
A doua provocare este cum să fie abordată scăderea veniturilor reale cauzate de majorarea facturilor la energie. În acest punct, există două probleme care trebuie clarificate din punctul de vedere al politicilor publice. În primul rând, dacă guvernele doresc să protejeze parțial cumpărătorii – consumatori și firme – de creșterea prețurilor, au mai multe măsuri la dispoziție, care merg de la subvenții directe la reglementări și plafonări de prețuri.
În privința gazului, dar mai puțin în ceea ce privește petrolul, subvențiile ar putea compensa parțial efectul sancțiunilor și nu sunt neapărat dezirabile. Ajutorarea familiilor, prin care nu se afectează prețul marginal, și pe cale de consecință nu afectează stimulentul de a reduce cererea, sunt preferabile, în special dacă sunt îndreptate către familiile cu venituri reduse și alte gospodării foarte afectate.
În al doilea rând, guvernele trebuie să se hotărască cum vor finanța cheltuielile suplimentare. Și asta deoarece o parte din aceste cheltuieli este temporară, dar trebuie avut în vedere și incertitudinea, pierderea de venituri reale și micșorarea exporturilor către Rusia, toate conducând la o cerere agregată mai salbă. Prin urmare s-ar putea să fie nevoie de un sprijin fiscal și chiar de deficite fiscale mai mari. Chiar dacă deficitele vor fi mai mari, având în vedere inflația mai mare și rate nominale încă mici, deficitul va scădea în următorii doi ani și va rămâne sustenabil.
A treia provocare este felul în care poate fi combătută inflația rezultată ca urmare a prețurilor mai mari la energie și la alimente. Există două lucruri de care trebuie ținut cont. Primul este nevoia de a tempera așteptările inflaționiste, o provocare mult mai serioasă decât de obicei având în vedere că inflația a crescut semnificativ încă dinainte de începerea războiului. A preveni acest risc înseamnă o înăsprire a politicii monetare. Al doilea factor este faptul că pierderea veniturilor reale, chiar și cu excesul de lichiditate din piață, implică o nevoie de relaxare a politicilor monetare. Pentru decidenții politici marea provocare este de a împăca aceste obiective contradictorii. În contextul dat, instrumentele de politici publice trebuie să se complementeze unul pe altul.
O combinație de sprijin financiar bine gândit pentru ajutoarea gospodăriilor și celor cu salarii mici ar putea ameliora problema cu care se confruntă băncile centrale. În fiecare dintre aceste trei dimensiuni există o incertitudine sporită cu privire la rezultat.
Prețurile la energie pot crește cu mult mai mult decât au făcut-o până acum sau se pot întoarce la nivelurile de dinainte de război. Drept urmare, pierderea veniturilor reale și presiunile inflaționiste ar putea fi mult mai apăsătoare, sau s-ar putea să fie mult mai puțin problematice decât se estimează. Ceea ce ne conduce spre ultima concluzie.
Politica fiscală și monetară trebuie să fie flexibilă, constând în măsuri ușor de ajustat, în funcție de situație.
Articol de Olivier Blanchard și Jean Pissani-Ferry pentru Brueghel.org.
