Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Într-un raport recent publicat de firma de consultanță McKinsey, intitulat Global Energy Perspective 2022, se apreciază că energia solară și cea eoliană vor deveni până în 2030 principalele surse de generare a energiei. Analiza laudă progresele tehnologice făcute în domeniu care au permis ca prețul unităților de stocare a energiei solare, eoliene să scadă considerabil în ultimii ani.
Ceea ce însă nu spune analiza celor de la McKinsey este că acest scenariu nu se va materializa decât în prezența unui stoc suficient de materii prime. Din moment ce este principalul candidat pentru această tranziție energetică, Europa se găsește într-o poziție foarte vulnerabilă vis-a-vis de penuria acestor materiale brute. Și asta deoarece orice lipsă a materiilor prime necesare nu înseamnă altceva decât că tranziția energetică se va încheia înainte de a începe.
În acest moment, totul arată ca și cum nu ar fi nicio problemă. Prețul mașinilor electrice este în creștere dar vânzările continuă să crească și ele, în parte fără îndoială datorită stimulentelor guvernamentale, în parte și din cauza creșterii prețurilor la carburanți.
Dar cu toate acestea, sunt multe probleme la orizont.
Compania chinzeă CATL, unul dintre principalii jucători pe piața bateriilor, a raportat în primul trimestru al anului o scădere a profiturilor cauzată de costurile de producție mai mare. Ceea ce sugerează acest rezultat este că această companie a absorbit până acum majorările de prețuri ale materiilor prime, dar rămâne de văzut cât va mai putea adopta această strategie sau câtă vreme va mai fi ea eficientă.
Între timp, președintele companiei Rivian, un start-up de mașini electrice, care are în spate gigantul Amazon, a avertizat recent cu privire la o penurie de baterii pentru această industrie. Avertismentul său nu era deloc unul superficial: „Ca să ne exprimăm foarte simplu, toată producția de baterii luată la un loc reprezintă sub 10% din ceea ce vom avea nevoie în următorii 10 ani. Asta înseamnă că 90%-95% din lanțul de aprovizionare nu există.”, a afirmat RJ Scaringe pentru The Wall Street Journal.
S-ar putea crede că, cel puțin în ceea ce privește energia solară și cea eoliană, lanțurile de aprovizionare funcționează și sunt bine dezvoltate. Este posibil, dar totuși metalele necesare pentru a aproviziona aceste lanțuri sunt foarte dificil de găsit, mai ales în Europa.
Așa cum se întâmplă și cu hidrocarburile, Europa nu exploatează subsolul , drept pentru care este foarte dependentă de importuri. Pentru a complica și mai tare această problemă, să amintim că principalul său furnizor de aluminiu, nichel și zinc este Rusia. Aproape tot litiul și metalele rare folosite în Europa sunt importate.
„Tranziția energetică globală merge mult mai repede decât lanțurile de aprovizionare care au la capătul de pornire proiectele miniere. Din acest punct de vedere, cupru, cobaltul, litiul, nichelul și alte metale rare se găsesc în punctul în care nu vor putea răspunde cererii în creștere, de acum și până în 2035”, afirmă autorii unui studiu publicat de Universitatea belgiană KU Leuven, care atrag atenția asupra faptului că Europa este pe cale să rămână fără toate materiile prime necesare pentru a face tranziția energetică.
Producția locală ar fi de dorit dar este foarte improbabilă, cel puțin la un nivel la care ar putea să devină rentabilă. O analiză realizată de Reuters susține că situația reglementărilor din Uniunea Europeană este de așa natură încât deschiderea unei mine ar dura 15 ani de la momentul planificării până la începutul producției.
Cu alte cuvinte, Europa a făcut imposibil ca minerii europeni să producă metalele de care continentul are nevoie pentru a face tranziția de la hidrocarburi spre energie curată. În același timp, prin contextul geopolitic global și prin sancțiunile impuse Rusiei și foarte probabil în viitorul apropiat și Chinei, riscă aprovizionarea curentă cu astfel de metale dar și cu alte materii prime vitale. Nu trebuie pierdut din vedere că Statele Unite nu pot face nici ele mare lucru pentru a veni în ajutorul Europei, deoarece ele au propria luptă pentru a-și reduce dependența de materiale și minerale critice.
În opinia autorilor studiului publicat de Universitatea KU Leuven, soluția ar fi reciclarea. Între 2040 și 2050, Uniunea Europeană ar putea obține între 50% și 70% din mineralele vitale prin procesul de reciclare. Dar asta doar cu condiția ca UE să înceapă să acționeze acum pentru a-și forma propriul lanț de aprovizionare prin reciclare. Dar și în aceste condiții ar rămâne problema decalajului dintre oferta și cererea pentru aceste materiale în anii care rămân până în 2040.
Articol de Irina Slav pentru Oilprice.com
