Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Criza economică prin care trecem, indiferent de cauzele ei mai profunde sau mai superficiale, riscă să se agraveze cu fiecare intervenție neinspirată a statului în mecanismele pieței.
Nu este doar cazul României, tot mai multe guverne anunțând în ultimele luni măsuri socialiste de fixare a prețurilor, raționalizare a produselor, șamd.
Săptămâna aceasta a venit rândul ministrului de finanțe al României, Adrian Câciu, să anunțe o astfel de măsură mai mult decât nepotrivită. Oficialul guvernului a declarat că autoritățile vor începe o serie de controale deoarece există suspiciuni de speculă care au determinat majorările de prețuri din ultima vreme. „Se vor desfășura controale în continuare pentru că există, evident, elemente speculative pe lanțul de valorificare. Este important ca și consumatorul să resimtă un preț corect, dar și producătorul să resimtă un randament corect pentru munca pe care a depus-o”, a afirmat ministru.
Potrivit lui Câciu, autoritățile fac în fiecare săptămână controale tematice pe anumite sectoare care produc distorsiuni în piață.
Reacția guvernanților este oarecum de înțeles în contextul actual. Confruntată cu o creștere explozivă a prețurilor, cu o scădere rapidă și drastică a nivelului de trai, populația începe să-și îndrepte nemulțumirea către executiv. Iar acesta nu poate sta cu mâinile în sân, ci trebuie să arate că face ceva. Orice, numai să dea impresia că se preocupă de bunăstarea oamenilor.
Din acest punct de vedere, cea mai facilă, dar complet inutilă soluție, o reprezintă amenințarea „speculanților” care majorează nejustificat prețurile și spoliază populația. Nu este nici prima oară și nici ultima oară când se întâmplă acest lucru, dar asta nu-l face mai adevărat. Pentru că este o ipoteză complet falsă și nejustificată de fapte.
Explozia prețurilor din ultimele luni se datorează în bună măsură inflației fără precedent pe care guvernele și băncile centrale au făcut-o în ultimii doi ani, mai precis de la începutul pandemiei. Este, de altfel, ceea ce susține și FMI, prin vocea lui Kenneth Rogoff, profesor la Harvard. „La nivelul economiei globale, penuria de combustibil și alimente cauzată de război accentuează inflația postpandemică, care atinsese deja unul din cele mai mari niveluri din ultimele decenii în cele mai multe țări. Principalii factori sunt evidenți. În primul rând, guvernele și băncile centrale au întârziat să pună capăt politicilor de stimulare fără precedent.”
Așadar, nu „speculanții” și nici firmele mari sau mici au determinat această creștere a prețurilor, ci inundarea pieței cu bani din ultimii doi ani, acompaniată de o scădere a producției la nivel global. La tot acest mix se adaugă acum și perspectiva unei crize alimentare și sociale, generată de războiul din Ucraina, care hrănește puternic anticipările inflaționiste.
Dacă e să luăm în considerare industria combustibililor, identificată chiar de ministrul Câciu în declarația sa – „Pe zona de combustibil s-au găsit o serie de nereguli. E adevărat, am identificat și lacune legislative cu care ne confruntăm și ar trebui îmbunătățită legislația cu privire la elementele speculative care apar pe anumite zone” – atunci lucrurile sunt cu atât mai evidente. Și asta deoarece prețul energiei a sărit în aer, în ordine cronologică, din cauza politicilor energetice greșite ale Uniunii Europene, a inflației și, în cele din urmă, a războiului din Ucraina. Toate acestea au dus la inflamarea prețurilor și la perspectiva foarte reală a raționalizărilor și penuriei.
Dincolo însă de soluția birocratică, ineficientă și agresivă a ministrului de finanțe care în cel mai bun caz nu va avea niciun efect negativ, la baza ei stă o anumită presupoziție care reiese destul de limpede din declarația ministrului Câciu. Iar această presupoziție foarte răspândită dar nu mai puțin falsă este aceea că există cumva un preț corect al lucrurilor, indiferent de cerere și ofertă. Prețurile se formează în absența unor constrângeri prin mecanismul cererii și ofertei. Prețurile cu care ne confruntăm acum reprezintă expresia excesului de lichiditate care a invadat piața în ultimii ani. Practic, la aceeași cantitate de bunuri și servicii a crescut cantitatea de bani sau într-un limbaj mai direct „prea mulți bani vânează prea puține bunuri”.
Amenințările și măsurile autoritariste nu vor avea nicio influență asupra legilor economice, iar prețurile nu vor da înapoi ca urmare a acestor inițiative. Singurul lucru care poate ameliora această criză economică o reprezintă stoparea programului de stimulare monetară, reducerea taxelor și impozitelor, eliminarea reglementărilor pentru a încuraja producția, mai ales în domeniul energetic, și reducerea cheltuielilor guvernamentale care apasă sufocant asupra mediului privat.
Bineînțeles că nu sunt măsuri care să se apară foarte des în discuțiile publice, dar asta nu înseamnă că nu ele reprezintă remediul testat și util pentru situațiile economice grele. Pe de altă parte, discuția despre „speculanți” are cel puțin pentru români un inconfundabil miros din alte vremuri.
