fbpx

Limitele prieteniei ruso-chineză

De mai mulți ani China și Rusia au lucrat la construcția unei ordini mondiale alternative față de cea oferită de SUA și aliații săi. Semnele evidente au fost retragerea SUA din mai 2018 din Planul Comun de Acțiune pentru Iran, retragerea din Afganistan din august 2021 și încheierea misiunii de luptă din Irak din decembrie 2021.

Strategia Chinei pentru a atinge această nouă ordine mondială se bazează pe creșteri progresive de putere, alimentate de banii care curg din programul „Drumul Mătăsii”. Totuși , declarațiile lui Serghei Lavrov, ministrul de externe rus, făcute săptămâna trecută, conform căruia Moscova și Beijingul pun temeliile unei „ordini multipolare, drepte și democratice” sunt prea îndrăznețe și prea pripite, cel puțin în ceea ce privește China.

Declarațiile lui Lavrov, devenite de acum celebre, au lăsat Beijingul într-o postură în care trebuie să fie și mai atentă la relațiile sale cu Rusia și mai ales la felul în care sunt interpretate de SUA, mai ales în sectorul energetic unde prețurile mari la petrol amenință economic și politici Washingtonul.  Cu două săptămâni înainte de invazia Rusiei în Ucraina, China a declarat că nu există „o limită până la care poate merge prietenia ruso-chineză”, după care au semnat o mulțime de înțelegeri comerciale legate de petrol și gaze. Totuși, președintele XI Jinping a avut convorbiri de urgență cu Vladimir Putin imediat după invazie și a cerut negocieri de pace, semnalizând cumva că această invazie i-a luat și pe ei prin surprindere.

„China și-a exprimat nemulțumirea față de acțiunile militare ale Rusiei și a reiterat că respectă suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor țărilor”, a afirmat Eugenia Fabon Victorino, directorul pentru Asia al SEB. În același timp, a adăugat ea, Beijingul s-a abținut să considere o „invazie” acțiunile Rusiei și s-a abținut de la vot în cadrul Consiliului de Securitate al ONU.  „Mai mult, până acum, China nu și-a manifestat vreo intenție de a sancționa Rusia și a menținut intacte legăturile comerciale cu Moscova”,  a declarat Victorina.
Unul dintre motivele pentru care China a făcut acest lucru este că, dincolo de orice aspirații ideologice,  este acela că, deși Rusia reprezintă doar 2,9% din importurile totale ale Chinei, Moscova a sărit în ajutorul gigantului din Orient în 2021 când China s-a confruntat cu o criză energetică. „Drept consecință, Rusia reprezintă 20% din importurile de cărbune ale Chinei, în timp ce țițeiul rusesc a sărit de la 11% cât era în 2014, la 15,6% la sfârșitul anului trecut în totalul importurilor de petrol ale Beijingului.”

Importanța strategică vitală a Rusiei pentru China a fost subliniată de contractul pe 30 de ani pentru livrare de gaz către China.

„Totuși, în pofida relației puternice dintre Beijing și Moscova din ultimii ani, există limite în această prietenie. Deși Rusia este un partener energetic din ce în ce mai important, comerțul cu China este aproape irelevant prin comparație cu relațiile comerciale ale Chinei cu UE și SUA”, a afirmat Victorina.
Potrivit ultimelor date, UE reprezintă 15,3% din comerțul exterior al Chinei iar SUA 12,5%.

„Pe măsură ce se înăspresc sancțiunile contra Rusiei, apar informații că unele dintre cele mai mari bănci chineze de stat limitează deja finanțarea tranzacțiilor pentru mărfurile rusești. Deși sancțiunile nu s-au aplicat sectorului energetic, băncile chineze s-ar putea să se fi oprit deja din a emite scrisori de credit în dolari americani pentru mărfuri rusești”, a spus ea. Totuși, finanțarea în yeni este încă posibilă, chiar dacă necesită un nivel mai mare de prudență. „Marile bănci chineze sunt reticente să-și piardă accesul la tranzacțiile în dolari, iar în trecut cele mai mari patru bănci chineze s-au supus sancțiunilor americane contra Iranului și a Coreei de Nord pentru a-și menține accesul la sistemul de clearing al dolarului. ”

Poziția neplăcută în care a fost împinsă China de Rusia este evidențiată și de faptul că frica de sancțiunile contra Beijingului a determinat vânzarea obligațiunilor chineze după invazia rusă. „China va trebui să fie mult mai neutră dacă dorește să ocolească problemele politice și economice determinate de invazia rusă. În opinia noastră, China va accepta regimul de sancțiuni impus și va căuta să prioritizeze trei obiective: menținerea unor relații normale cu Rusia, dar fără să ajute efortul de război, în al doilea rând, non-înstrăinarea de UE, evitarea sancțiunilor secundare și a problemelor economice”, a afirmat Rory Green.

Importanța relativă a primului obiectiv este mult mai mică, pe măsură ce Beijingul și-a moderat poziția și s-a apropiat de punctul de vedere al UE și SUA. Ambasadorul chinez în SUA a scris un editorial în care a subliniat suveranitatea Ucrainei și a evidențiat poziția neutră a Chinei. „Mai mult, la începutul săptămânii XI a descris conflictul ca război, pentru prima dată, iar media chineză a început să descrie mult mai puțin favorabil acțiunile Rusiei inclusiv moartea civililor din Ucraina”, a mai spus el.

Potrivit lui Green, China preferă să evite cu orice preț sancțiunile iar economia va triumfa în pofida ideologiei.

Deși dorește să pară că adoptă sancțiuni contra Rusiei, există mai multe metode legale și cvasilegale prin care China poate importa energie din Rusia. China are o tradiție lungă în evitarea sancțiunilor și beneficiază de faptul că firmele chineze nu au o expunere financiară pe infrastructura bancară americană, iar legăturile dintre Rusia  și China în ceea ce privește energia sunt directe, inclusiv financiar. De pildă, Gazprom și Compania Chineză Națională de Petrol au discutat ca înțelegerea dintre ele să fie în euro și nu în dolari.

„Pe măsură ce dolarul devine din ce în ce mai folosit ca armă politică, există un stimulent pentru a converti mai multă valută în yeni. În cazul Rusiei, restricțiile impuse de anexarea Crimeei în 2014, au dus la o diversificare semnificativă a rezervelor valutare ale Rusiei. Proporția dolarilor a scăzut de la 44,4% în 2014 la 16,4 % în 2021, iar yeni dețin acum 13,1% în rezerva Rusiei.”

Articol de Simon Watkins pentru Oilprice.com

About Marius Giurgea

Check Also

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.