Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Unul din lucrurile cele mai surprinzătoare legate de actuala criză economică și preconizat criză alimentară este ușurința cu care decidenții politici și mulți experți din zona nonguvernamentală avansează planuri și sugestii de reducere drastică a consumului și pregătire pentru o viață de penurie.
Lăsând pentru moment la o parte motivațiile din spatele unor asemenea declarații și sugestii, este interesant că recomandările nu aduc după ele aproape în niciun caz spectrul unor soluții de politici publice solide și veritabile, ci sună aproape ca o invitație la resemnare și o acceptare a unui destin economic implacabil.
Guvernul olandez, de pildă, a lansat săptămâna aceasta o campanie prin care cere populației să încălzească mai puțin locuințele și să petreacă mai puțin timp la duș pentru a reduce dependența de gazul rusesc. „Facturile noastre la energie sunt în creștere așa că trebuie să devenim mai puțin dependenți de importurile de gaze rusești și să luptăm contra schimbărilor climatice”, susține guvernul batav, care a anunțat că în toate clădirile guvernamentale, începând cu 2 aprilie, va scădea temperatura de la 21 de grade la 19 grade, iarna, în timp ce vara va fi folosit mai puțin aerul condiționat.
Campania de publicitate derulată în ziare le cere oamenilor să „își mai pună pe ei o jachetă sau un pulover călduros, șosete și papuci”.
În acest context, merită amintit însă că Olanda este cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană și deține câmpul de gaz de la Groningen, cel mai mare din Europa și unul dintre cele mai mari din lume. Cu toate acestea, executivul olandez a anunțat în urmă cu două săptămâni că va reduce anul acesta producția la acest câmp la 4,6 milioane de metri cubi, față de 7,6 milioane metri cubi cât anunțase în ianuarie.
„Câmpul de la Groningen va fi doar o ultima opțiune pe care o vom accesa”, au spus reprezentanții guvernului olandez, care se pregătește în același timp pentru extinderea sau construcția unor terminale de gaz natural lichefiat.
Olanda plănuiește să închidă definitiv acest câmp de la Groningen din cauza unor cutremure sporadice în regiune, care nu au depășit însă niciodată 3,6 grade pe scara Richter.
Gazul de la Groningen nu doar că încălzea mai toată Olanda, dar o bună parte era și exportat în Germania, Belgia și o parte din Franța.
Filosofia autorităților olandeze nu reprezintă o ciudățenie, ci riscă să devină o regulă. În Germania, guvernul de Westfalia de nord a început să pregătească oamenii pentru situațiile de criză care vor apărea. Autoritățile desfășoară o campanie de informare și recomandare prin care oamenilor lise cere să își pună mai multe haine pe ei, să își încălzească apartamentele cu lumânări, etc. În același sens, au distribuit și o carte despre cum poți să gătești „fără electricitate”.
Germania era până nu demult o țară sigură din punct de vedere energetic, în principal datorită celor 17 centrale nucleare dar și faptului că era un mare producător de lignit, al doilea la nivel mondial după China. Însă după cum arată profesorul Hans-Werner Sinn de la Universitatea din Munchen, angajamentul Germaniei de a abandona cărbunele și energia atomică au aruncat țara în brațele Rusiei și pe marginea dezastrului economic. „Verzii au susținut că eliminarea simultană nu ar fi fost o problemă dacă Germania ar fi continuat să dezvolte energie eoliană și solară pentru a obține autonomie în domeniul energiei verzi. În orice caz, spun ei, necesitatea de a asigura securitatea energetică este un argument pentru, nu împotriva strategiei germane bazată pe surse regenerabile. Acest punct de vedere este discutabil. În ciuda faptului că turbinele și panourile fotovoltaice sunt foarte răspândite acum, în 2021 ponderea energiei eoliene și solare în consumul final total de energie al Germaniei, care include încălzirea, procesarea industrială și traficul auto, a fost de 6,7%. Și în timp ce vântul și solarul au generat 29% din producția de energie electrică a țării, electricitatea în sine a reprezentat doar aproximativ o cincime din consumul final de energie. Germania nu s-ar fi apropiat de atingerea autonomiei energetice chiar dacă sectorul surselor regenerabile s-ar fi extins cu o viteză de două ori mai mare decât a făcut-o” susține profesorul Simm.
Ecourile acestor strategii guvernamentale se fac simțite și în România, chiar dacă până acum reprezentanții Executivului s-au ferit să vină cu astfel de propuneri și sugestii, din cauza asemănării lor prea mari cu situația din comunism, când dictatorul Nicolae Ceaușescu îi îndemâna pe oameni „să mai pună un pulover pe ei”, iar frigul și întreruperea curentului erau ceva firesc.
O analiză recentă semnată de Energy Policy Group, un grup de experți în energie locali, susține că planificarea strategiei României „trebuie să se bazeze în principal pe reducerea consumului și mai puțin pe diversificarea surselor de producție și import de gaze.”
Interesant este că deși consumul de energie al României a scăzut față de 1990 cu 50%, soluțiile merg tot în direcția scăderii consumului. Una din măsurile propuse în analiza specialiștilor amintiți este reducerea temperaturii ambientale cu cel puțin un grad sau două grade în locuințele cu centrale pe gaz și în clădirile comerciale și publice. Alte măsuri vizează întreruperea consumului la consumatorii industriali, derularea campaniilor de informare prin care publicul să fie convins să consume mai puțină energie, simplificarea reglementărilor pentru proiectele de energie regenerabilă, alinierea strategiei de securitate energetică cu tranziția energetică și climatică.
Bineînțeles că în tot mixul acesta de măsuri dintre care unele au mai mult de-a face cu relațiile publice și nu cu politicile energetice, nu se pomenește absolut niciun cuvânt de explorarea și exploatarea resurselor energetice ale țării cum ar fi gazul natural, cărbunele și, de ce nu, inclusiv gazele de șist.
