Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Europa se pregătește de vremuri din ce în ce mai grele. Aflată într-o poziție energetică vulnerabilă, în principal din cauza propriilor erori strategice și a urmăririi unei utopii verzi, cu o inflație galopantă, o forță de muncă îmbătrânită, un aparat statal supradimensionat în mai tot continentul, dar în special în zona de sud, și cu principala economie, Germania, gripată din cauza sancțiunilor impuse partenerului ei comercial favorit Rusia, la care se adaugă și un război din ce în ce mai amenințător în partea răsăriteană, care aduce cu sine distrugerea comerțului internațional și multe milioane de refugiați, Bătrânul Continent nu are motive de optimism.
Comisia Europeană, dar și fiecare stat european în parte, își fac planuri energetice și caută în stânga și în dreapta pe tot cuprinsul globului resurse de gaze prin care să își asigure o iarnă viitoare cât mai ușoară sau cel puțin una nu foarte dureroasă. Desigur că nu doar gazele naturale se află la mare căutare acum, ci și țițeiul și cărbunele devin niște resurse din ce în ce mai dorite, pe măsură ce sancțiunile impuse Rusiei creează o disturbare de proporții pe piața globală a mărfurilor. China a impus la rândul ei un embargo cărbunelui australian, așa că piața energetică, și așa foarte volatilă și dependentă de contextul geopolitic, începe să arate de-a dreptul dramatic.
Au existat încă de anul trecut, înainte de invazia Ucrainei de către Rusia, avertizări cu privire la posibile întreruperi de curent, dar din fericire ele nu s-au materializat. Abia săptămâna aceasta, Japonia le-a recomandat cetățenilor ei să se pregătească de unele pene de curent, însă în cazul țării din Extremul Orient cauza o reprezintă un cutremur care a afectat mai multe centrale energetice și nu tulburările stârnite pe burse de invazia rusească.
Pe lângă criza energetică, este anunțată și începe deja să se simtă o criză agroalimentară, agravată direct de conflictul din Ucraina, care înseamnă de facto un embargo pentru cerealele rusești și ucrainiene. Grâul și porumbul din cele două țări reprezintă o bună parte din oferta mondială de grâne, iar absența lor începe să se simtă și/sau să se vadă în prețuri. Asediul rusesc îndreptat împotriva porturilor ucrainiene Mariupol, acolo unde se dau luptele cele mai grele, și Odessa, își spune deja cuvântul în cumpărăturile tot mai acerbe de ulei de floarea soarelui din state ca Italia și Spania, unde peste 50% din uleiul de floarea soarelui provine din Ucraina. Desigur că această creștere a prețurilor la ulei are în vedere în special producția de anul trecut, care momentan este blocată. Ceea ce va urma în acest an este greu de anticipat, având în vedere atât războiul din Ucraina, care afectează deja campania de primăvară, dar și prețul carburanților sau alte condiții extrem de variabile. Cu alte cuvinte, fluctuațiile din ce în ce mai mari ale prețurilor produselor alimentare nu reprezintă altceva decât începutul problemelor.
Confruntate cu aceste probleme din ce în ce mai apăsătoare, care încep să fie resimțite acut de o populație ce încearcă să se protejeze prin tezaurizarea bunurilor de consum, autoritățile par din ce în ce mai hotărâte să meargă pe planuri socialist/autoritare prin care distrug inițiativa privată și mecanismele de piață. Astfel, după ce mai multe state din Europa de Est au decis să plafoneze prețul la carburanți și energie (Ungaria, Slovenia, România), Agenția Internațională a Energiei a venit, la rândul ei, cu un plan pentru eficiență energetică, care include printre altele renunțarea la mașini în ziua de duminică, munca de acasă pentru măcar trei zile pe săptămână și reducerea vitezei pe autostradă la 70km/oră.
Celor care mai au încă memoria comunismului în Europa de Est și mai ales în România, când duminica circulau când mașinile cu număr par, când cele cu număr impar, ca și propunerea de raționalizare a alimentelor, nu au cum să privească aceste măsuri decât ca pe niște reziduuri urât mirositoare ale unor epoci pe care le credeau trecute.
Totuși, atât experiența economică relevantă ca și teoria economică liberală, ne învață că mai totdeauna dar mai ales în momente de penurie și probleme economice, singurul antidot cu adevărat eficient la sărăcie este libertatea economică. Adică, libertatea indivizilor de a produce și a comercializa produsele cele mai căutate, cu interferențe minime din partea statului. Economia de piață și-a dovedit de prea multe ori flexibilitatea și capacitatea de a răspunde și de a satisface nevoile consumatorilor, pentru a o sacrifica acum în favoarea unor soluții care nu fac altceva decât să înrăutățească situația.
Criza economică de acum nu este rezultatul pieței ci al situației politice globale, al inflației generate de băncile centrale și al politicilor energetice greșite care au scos de pe piață arbitrar, prin dictat, resurse energetice vitale fără a le înlocui cu altceva sustenabil. Fixarea prețurilor și raționalizarea produselor nu vor face altceva decât să prelungească indefinit criza, să accentueze nemulțumirile sociale și să-i favorizeze pe cei bine conectați politic în defavoarea antreprenorilor și oamenilor cu adevărat productivi.
De pildă, când prețul laptelui este fixat de guvern sub prețul pieței atunci producătorii de lapte vor înceta să mai vândă pentru a nu suferi pierderi. În loc de un lapte scump, dar accesibil pe piață, acum oamenii nu vor mai avea nicio posibilitate de a cumpăra, cu excepția pieței negre. O dată extins acest regim al prețurilor la tot mai multe produse, simultan cu întețirea controalelor pentru combaterea speculei și a pieței negre, rezultatul va fi o intensificare a autoritarismului. Adică, tocmai al modelului (rusesc) de care guvernanții europeni încearcă să ferească Europa.
Măcar și din acest motiv ar fi necesar ca piața să fie lăsată liberă să deservească așa cum știe consumatorii.
