Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Printre ultimele lucruri pentru care ar trebui să ne îngrijorăm, pe măsură ce războiul din Ucraina produce tot mai multe tragedii, se află și probabilitatea foarte mare ca guvernul rus să intre în incapacitate de plată. Este un risc pe care trebuie, totuși, cumva să-l luăm în considerare.
Lucrul acesta s-a mai întâmplat de câteva ori înainte. Moscova nu și-a plătit datoriile nici în 1998, când a transmis un semnal prost în toate piețele emergente. Printre altele, asta a dus la falimentul fondului de investiții Long-Term Capital Management, care a trebuit să fie salvat de guvernul american pentru a preveni o criză globală. A fost un pas venit prea târziu pentru mulți investitori care nu și-au mai putut acoperi pierderile. Zece ani mai târziu, probleme aparent izolate din piața ipotecară americană au condus la o criză financiară globală. În loc de Long Term Capital Management a fost Lehman Brothers, care a fost lăsată să se prăbușească. Dacă nu era Lehman, la fel de bine putea să fie altcineva.
În ceea ce privește situația din zilele noastre, intrarea Rusiei în incapacitate de plată este aproape inevitabilă. O mare parte din datoria Moscovei este finanțară prin obligațiuni în dolari, iar Rusiei îi este mult mai greu să acceseze monede străine. Un prim deznodământ ar putea avea loc chiar miercuri, când Rusia trebuie să plătească 117 milioane de dolari dobândă la o tranșă de „eurobonduri” în dolari.
Autoritățile au suficiente lichidități pentru a acoperi această rată, dacă își doresc asta. O neplată ar însemna însă un semn de slăbiciune și o lovitură dură pentru prestigiul național. Cu toate acestea, Moscova ar putea încă decide să nu plătească drept răzbunare pentru sancțiunile occidentale. Sau ar putea alege să plătească în rubla devalorizată, ceea ce ar însemna o incapacitate de plată tehnică. Într-adevăr, Moscova nu a plătit deținătorii străini de bonduri în ruble.
Așadar, cât de îngrijorați ar trebui să fim? Există multe motive pentru a crede că o intrare a Rusiei în incapacitate de plată nu ar fi un mare lucru, iar o contagiune ar trebui să fie limitată.
Trebuie să avem în vedere pentru început că Rusia nu are o datorie exagerată, deoarece mulți ani a beneficiat în urma surplusului energetic. Înainte de invazia din Ucraina, împrumuturile anuale ale guvernului și nivelul datoriei publice era relativ joase (datoria publică guvernamentală fiind sub 20% din PIB).
Potrivit Băncii Reglementelor Internaționale, expunerea totală a băncilor străine pe entitățile rusești era estimată la aproximativ 150 de miliarde de dolari la sfârșitul anului trecut. Pare o sumă imensă, dar în contextul sistemului financiar global, nu e ceva impresionat. Reprezintă în jur de 0,1% din activele totale ale băncilor în cauză.
Mai mult, expunerea băncilor din Marea Britanie este mult mai mică decât cea a unor țări membre în Uniunea Europeană, în special Franța, Italia și Austria.
De asemenea, o intrare a Rusiei în incapacitate de plată nu ar fi o surpriză. Datoria guvernamentală a primit deja cel mai scăzut rating potrivit agențiilor internaționale de rating, iar pierderile considerabile sunt deja reflectate în prețul acțiunilor. Dacă Moscova nu va plăti obligațiuni nu va fi altceva decât un fapt care se suprapune peste realitatea vizibilă din bursele și piețele valutare rusești, vizibilă pentru toți.
Multe companii occidentale deja și-au luat gândul de la o mare parte din investițiile lor în Rusia. Cel mai mare fond de investiții din lume, Black Rock, a pierdut 17 miliarde de dolari, deși asta nu reprezintă decât o picătură în oceanul total al activelor sale (mai mult de 11 trilioane de dolari).
BP a renunțat deja la 25 de miliarde de dolari în urma deciziei de a arunca peste bord acțiunile sale în compania rusească de energie Rosneft. Nici măcar acest lucru nu a afectat negativ prețul de piață al acțiunilor BP.
Sistemul financiar global se găsește într-o condiție mai bună decât era în 2008, parțial deoarece în urma crizei financiare globale multe instituții, agenții de rating și organizații de reglementare au adoptat o abordare mai prudentă. Nu în ultimul rând, gradul de expunere pe Rusia este binecunoscut iar în arsenalul băncilor centrale mai există resurse pentru a preveni pagubele colaterale.
Și totuși, ceea ce putem învăța din crizele trecute, este că într-o lume din ce în ce mai interconectată, micile tulburări dintr-un lac mititel pot declanșa un tsunami de pierderi în locuri neașteptate. Chiar și acolo unde expunerea directă pe Rusia este mică, o perioadă susținută de aversiune de risc poate declanșa o fugă din toate piețele emergente și chiar și din unele dezvoltate.
Managerii ar putea fi forțați să vândă atât active „bune” cât și proaste, pentru a reduce riscurile și a acoperi plățile. Investitorii s-ar putea reorienta spre a evita expunerea pe alte obligațiuni, cum ar fi obligațiunile guvernamentale chineze, de frică că acestea ar putea veni la rând.
Pe scurt, o intrare a Rusiei în incapacitate de plată ar trebui să fie doar mică parte din această tragedie și nu există un motiv evident pentru care ar declanșa o altă criză financiară globală. Totuși, asemenea argumente au mai fost avansate și înainte…
Articol de Julian Jessop pentru The Spectator.
