Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Strategia evidentă a Europei și a Statelor Unite în războiul sancțiunilor declanșat împotriva Rusiei o reprezintă îngenuncherea cât mai rapidă a regimului lui Vladimir Putin. Este o abordare directă care are mari șanse de reușită, în teorie, dacă se continuă mult timp pe această linie, și în eventualitatea în care regimul de la Moscova nu găsește un alt debușeu pentru produsele sale energetice.
Primele semne se văd deja. Rubla și-a pierdut de la începutul crizei aproape jumătate din valoare, iar bance centrală a ridicat dobânzile la 20% pentru a stăvili criza bancară. Bursa de la Moscova rămâne în continuare închisă, dar adevărata problemă o reprezintă exodul capitalului străin. Apple și-a închis aplicațiile pentru Rusia, BP a renunțat la acțiunile pe care le deține în cadrul Rosneft, adică 20% din companie. Shell a renunțat la participația din Gazprom. Apoi, deși petrolul a ajuns la aproximativ 150 de dolari/baril pe piețele internaționale, țițeiul rus, care se vinde cu un discount relevant în condițiile date, nu reușește să-și găsească cumpărătorii deoarece, după cum sublinia o analiză a siteului de profil Oilexpert.com, majoritatea traderilor și rafinăriilor și-au impus practic o „autosancțiune” și, în cuvintele unui jucător din piață, „nu vor să finanțeze războiul din Ucraina”.
În aceeași ordine de idei, giganți comerciali ca Apple, Volvo, Nike și mulți alții au părăsit Rusia și nu e foarte probabil că se vor întoarce prea curând, secătuind și mai mult țara de capital, locuri de muncă și lichidități.
Sancțiunile impuse prin suspendarea unor bănci rusești din sistemul interbancar SWIFT au paralizat și mai mult economia Rusiei, făcând cvasi-imposibil comerțul pentru multe companii. Contractele în desfășurare sunt încă onorate dar este foarte puțin probabil ca ele să fie reînnoite, ceea ce anunță un spectru întunecat pentru colosul de la Est.
Pe de altă parte, Iranul, o țară mai puțin dezvoltată a fost supusă, la rândul ei unor sancțiuni întinse pe mai mulți ani, care, deși au slăbit considerabil economia, nu au reușit să demanteleze regimul de la Teheran. De asemenea, după cum argumenta Sam Leith pentru „The Spectator” strategia „dați jos regimul sau vă înfometăm” nu reprezintă cea mai seducătoare abordare. Mai mult, din toată experiența istorică relevantă se poate spune că rușii sunt dispuși să sufere și se aliniază în spatele a ceea ce ei consideră a fi o agresiune externă, mai degrabă decât să purceadă la o schimbare de regim.
Dar și presupunând că lucrurile vor lua întorsătura dorită de strategii occidentali, iar Rusia va colapsa pe termen mediu datorită condițiilor economice dezastruoase în care se găsește, întrebarea mai incomodă este ce se va întâmpla în timpul acesta cu Europa.
A impune sancțiuni principalului tău furnizor de energie și materii prime nu este greu, dar nu e deloc simplu de dat un răspuns cu privire la pasul următor pe care îl vei face. Mai ales în condițiile în care Bătrânul Continent vine după doi ani de pandemie, care au însemnat închiderea economiilor, la care s-a adăugat efectul Green Deal, prin care prețul energiei a crescut de câteva ori, ceea ce a însemnat printre altele, falimentul multor companii.
Inflația în Europa se află la maximul ultimilor 30 de ani iar o scumpire a creditului este inevitabilă pentru a preveni un scenariu hiperinflaționist. Din punct de vedere economic, situația era foarte îngrijorătoare încă dinainte de începerea invaziei din Ucraina. Acum, însă lucrurile par aproape scăpate de sub control. În Anglia, inflația este așteptată să atingă pragul de 10% la sfârșitul anului. Analiștii băncii Investec estimează că facturile la energie vor atinge în Marea Britanie suma de 3000 de lire sterline, o creștere de 1000 de lire, ceea ce înseamnă practic o lovitură financiară grea dată majorității familiilor. Iar Anglia nu este nici pe departe atât de dependentă de gazul și petrolul rusesc precum țări ca Germania și Italia, ca să nu amintim de Slovacia și Austria care depind aproape în totalitate de fluxul energetic venit dinspre Est.
Așadar, este limpede că economia Uniunii Europene va fi lovită, la rândul ei, destul de dur de aceste măsuri luate pentru a stopa războiul împotriva Ucrainei. Comisia Europeană și-a recunoscut implicit prin vocea lui Frans Timmermans eroarea strategică pe care a făcut-o atunci când a decis să renunțe la hidrocarburi și să facă tranziția energetică spre regenerabile, permițând săptămâna trecută redeschiderea minelor de cărbune într-un efort de a slăbi dependența energetică de Rusia. Dar chiar și cu această concesie este greu de văzut cum ar putea fi evitată o degringoladă economică în Uniunea Europeană.
După cum estimează aproape la unison toți analiștii, chiar și în condițiile unei diversificări energetice, UE nu poate supraviețui pe termen mediu fără gazul rusesc, în condițiile în care 41% din exporturile de gaz mondiale provin din Rusia.
Pentru moment, entuziasmul sancțiunilor împotriva Moscovei se află la cote ridicate și a fost rezumat de ministrul de externe german Annalena Baerbock: „suntem gata să plătim un preț economic mare”.
Mai ușor de spus decât de făcut. În momentul în care bumerangul războiului și sancțiunilor se va îndrepta spre Europa e greu de crezut că entuziasmul va fi la fel de ridicat.
Însă, Europa nu face altceva decât să înceapă să achite nota de plată a unor decenii de obtuzitate geopolitică și politici economice dirijiste, îndreptate spre utopii ecologiste și fantasme egalitare.
