Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Poate părea ridicol să vorbești despre prețurile în creștere, în același timp în care invazia din Ucraina provoacă moarte și distrugeri. Totuși, inflația produsă de acest conflict va accelera consecințe economice prin care vor fi loviți foarte tare milioane de europeni.
Având în vedere că în Franța este o campanie electorală, una din temele prioritare de discuție ar fi despre felul în care se poate reduce povara inflației inevitabile.
Pentru unii s-ar putea să fie o descoperire faptul că economia Rusiei, prezentată adesea ca slabă și neperformantă, are în fapt o importanță enormă când vine vorba de sectoare economice cheie precum hrana, bunuri materiale primare, energie. Este ceva despre care oamenii își vor da seama în curând.
Rusia a devenit principalul producător de grâu și deține 20% din exporturile globale, în timp ce Ucraina este un producător important de porumb. Conform siteului de profil Terre-net, atacul Rusiei asupra Ucrainei a generat o explozie istorică a prețurile la grâu și porumb:
„Paralizată de atacul Rusiei, Ucraina a fost nevoită să întrerupă activitățile sale portuare, din cauza blocării de către Rusia a traficului comercial în Marea Azov, o dovadă în plus cu privire la problemele logistice din regiune.”
Conflictul a obstrucționat serios piețele agricole, care sufereau oricum de pe urma volatilității extrem de accentuate. Pe 24 februarie, în prima zi de război, tona de grâu a atins prețul nemaiîntâlnit de 344 de euro. Ulterior, porumbul a ajuns la 304 euro/tonă de la 280 euro în deschidere.
Ne putem aștepta, așadar, la o creștere accelerată a prețului la mâncare în Europa, și în special în Italia, care importă 64% din grâu (pentru pâine și biscuiți) și 53% din porumb (pentru hrană animală). Mai mult, dacă Rusia reușește să controleze Ucraina (responsabilă de 12% din exporturile de grâu), va deține o poziție dominantă pe piața agricolă și va putea influența structural prețurile, care vor crește, reducând și mai mult puterea de cumpărare a oamenilor.
Dependența de gazul rusesc
Cealaltă cale de transmisie a inflației, chiar mai puternică decât prima, este energia. Rusia este al treilea mare producător de petrol și primul producător de gaz. Războiul a dus deja prețul barilului de petrol la peste 100 de dolari. Potrivit experților ar putea atinge rapid 125 de dolari. Această creștere va determina un trend crescător din cauza investițiilor cvasiinexistente într-o sursă energetică considerată murdară, și care este murdară, dar pentru care există prea puțini înlocuitori. Consumatorii ar trebui să se aștepte ca prețul petrolului să atingă niveluri nemaivăzute în viitorul apropiat, ceea ce le va afecta sever standardul de viață și mobilitatea.
În ceea ce privește gazul, conflictul din Ucraina a survenit într-un moment în care prețurile sunt și așa foarte mari. Creșterea prețului la gaz de patru ori din vara lui 2021 și până acum reprezintă o dovadă că războiul actual va amplifica această tendință în lunile care vor veni.
Rusia furnizează 40% din consumul de gaz european prin conducte. Conducta din Ucraina ar putea fi afectată din cauza conflictului ceea ce ar duce și mai sus prețurile.
Pe termen lung, este problematică dependența Germaniei de gaz. Nord Stream 1, care trece prin Marea Baltică, transportă 55 de miliarde metri cub/an din 2011 și până acum. Nord Stream 2 urma să dubleze această capacitate. Gazoductul a fost terminat dar nu funcționează, construcția costând 10 miliarde de euro, parțial plătiți de Engie ( Gaz de France).
Această conducă, care s-ar putea să nu fie vreodată operațională, este cu deosebire importantă pentru Germania, care și-a abandonat centralele nucleare fără să aibă o alternativă în vedere, cu excepția gazului rusesc. A găsi înlocuitori pentru gazul rusesc, cum ar fi GNL-ul american sau din Qatar, va crește prețul de producție al companiilor germane.
Franța este mai puțin dependentă și nu a renunțat la centralele nucleare, iar gazul provine în principal din Norvegia. Totuși, Franța depinde în proporție de 17% de gazul din Rusia. Mai mult, depozitele sunt la cel mai jos nivel la sfârșitul iernii și au nevoie să fie reumplute, ceea ce va însemna un cost mai mare, deoarece trebuie căutate alternative, mai scumpe. Pe lângă acest fapt mai trebuie notat că nu există suficient gaz norvegian, algerian sau GNL pentru a suplini lipsa gazului rusesc în anii care vin.
Pe termen mediu, orice scădere a livrărilor de gaz rusesc vor determina o creștere a prețurilor chiar mai rapidă, creșterea putând ajunge stratosferică.
Costuri de producție mai mare
Toate lucrurile se îndreaptă spre o creștere mai mare a costurilor energetice, ceea ce va mări costurile din agricultură și industrie.
Gazul reprezintă un element fundamental în producția amoniacului fără de care nu pot fi produse îngrășămintele. După după afirma șeful unui grup de lobby francez: „Vladimir Putin ține mâna pe robinetul de gaz iar pentru a face îngrășăminte ai nevoie de gaz.”
Din cauza crizei gazului din ultimele luni, mai mulți producători de îngrășăminte, ca Yara și Eurochem, și-au închis deja fabricile. Această lipsă de ofertă nu poate decât să mențină cercul vicios al prețurilor în creștere.
Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât Rusia este un producător important de carbonat de potasiu – un ingredient important pentru îngrășăminte. Rusia, de asemenea, furnizează 25% din îngrășăminte către UE ca produse finite. Ceea ce produce acum Franța intern acoperă doar o treime din nevoile sale, și asta din cauza poluării.
Pe scurt, aceasta va avea inevitabil repercursiuni în prețurile de producție ale industriei agro-alimentare și ar putea avea consecințe dezastruoase pentru fermieri. Cât privește consumatorii, ei vor trebui să plătească mai mult pentru mâncare.
Pe lângă acești factori inflaționari, apare și problema metalelor care sunt esențiale pentru tranziția energetică. Siberia are resurse uriașe de cupru. Fiind indispensabil pentru noua economie verde, prețul „metalului viitorului” se află la cote maxime și este așteptat să crească în viitor. Pentru un metal ca paladiumul, Rusia acoperă o treime din nevoile pieței globale. Se poate imagina care va fi impactul asupra stopării comerțului.
Putem concluzia că războiul va avea un impact puternic asupra costurilor de producție și, ca urmare, a tuturor costurilor necesare decarbonizării economiei.
Dezechilibre și mai mari
Mulți analiști au negat posibilitatea întoarcerii inflației, punând creșterea prețurilor pe seama unor probleme temporare din lanțurile de aprovizionare globale. Totuși, aceste probleme au devenit permanente, mai ales de când invazia din Ucraina a mărit costurile de transport și asigurare. Timpurile de livrare se vor prelungi iar contractele se vor scumpi.
Pe lângă aceste presiuni inflaționare, perspectiva pentru investiții este sumbră. Investițiile vor îngheța ca urmare a fricii și incertitudinii generate de război. Asta va determina șomaj, va scădea puterea de cumpărare și cererea agregată.
După cum avertizează experții de la compania de asset management Amundi: „presiunile inflaționiste vor intensifica creșterea prețului la mărfuri, mărind riscul de stagflație.”
Stagflația combină două elemente considerate contradictorii: prețuri în creștere și recesiune.
Creșterea inflației, evidentă de luni de zile, este foarte probabil să se accelereze sub impulsul noilor condiții impuse de conflict. Asta ar trebui să determine BCE să oprească politica de relaxare monetară pe care o duce de ani de zile. Creșterea dobânzilor ar trebui să facă mai scumpe împrumuturile.
Dimpreună cu majorarea costurilor de producție, creșterea dobânzilor va pune presiune și mai mare pe economiile europene.
Așadar, totul pare aliniat pentru un scenariu de stagflație, ceva ce s-a mai repetat în anii 70 și care se va repeta, deoarece premisele au fost sădite metodic în anii din urmă.
Ce e de făcut?
Potrivit ministrului de finanțe german, Christian Lindner, UE este capabilă să-și protejeze economia de o creștere a inflației. Întrebarea este cum. Cel puțin ministrul economiei și finanțelor din Franța, Bruno Le Maire nu pare îngrijorat spunând că economia franceză va fi „doar puțin expusă”, deoarece Rusia este „un partener economic secundar”. De aici, el a tras concluzia că oamenii nu au de ce să-și facă griji cu privire la prețul energiei.
Aceasta este o negare a realității. Dimpotrivă, este o temă presantă. Toți candidații la președinția Franței ar trebui să vorbească despre asta și să propună soluții, și nu de genul celor precum înghețarea prețurilor, și nici „luăm de la bogați și dăm la săraci”.
E mai important să ne gândim la asta decât să luminăm Turnul Eiffel în culorile Ucrainei.
Analiză de Pierre Robert pentru Counterpoint.
