Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Ca urmare a deciziei Rusiei de a recunoaște unilateral independența celor două regiuni separatiste din estul Ucrainei și având în vedere intrarea trupelor rusești în teritoriul recunoscut al Ucrainei, guvernul german a hotărât să suspende autorizarea gazoductului Nord Stream 2, care lega direct Rusia de Germania. Această conductă urma să dubleze capacitatea de export existentă a Nord Stream, ceea ce, potrivit SUA, ar fi făcut Europa mult prea dependentă de energia rusească. Președintele SUA, Donald Trump, chiar a impus sancțiuni celor care erau implicați în acest proiect, o decizie abrogată de administrația Biden în mai anul trecut. Proiectul gazoductului a fost finalizat în septembrie 2021, fără a primi însă autorizația de funcționare.
Mai departe, voi încerca să demonstrez de ce suspendarea proiectului Nord Stream 2 reprezintă un lucru bun.
- A fost de la bun început un proiect extrem de îndoielnic
Nord Stream 2 a fost prezentat ca un proiect exclusiv economic, dar nu așa au stat lucrurile. Pentru început, cel mai important acționar era compania rusească de stat Gazprom, iar CEO-ul german al Nord Stream era Matthias Warnig, un fost agent Stasi și un vechi prieten de-al lui Putin, din vremea în care președintele rus era agent KGB în Germania de Est.
În 2005, acționarul minoritar Gazprom, Bill Browder, a criticat risipa și abuzul folosit de companie, în timp ce Putin l-a instalat pe asociatul său Alexei Miller, la conducerea gigantului. Pentru declarațiile sale, Browder a fost reținut la aeroport și exilat la Londra, fiindu-i revocată visa, în timp ce activele sale din Rusia i-au fost naționalizate. Unul dintre avocații săi, Sergei Magnitsky, care a refuzat să părăsească Rusia, a sfârșit în închisoare unde a fost bătut până a murit. În semn de recunoaștere a acestui sacrificiu, legile care impus înghețarea activelor și interzicerea călătoriilor internaționale pentru anumite personaje conectate cu regimul rus au fost numite sancțiunile „Magnitsky”.
S-ar putea susține că nu e așa problematic să faci afaceri cu firme străine conduse îndoielnic, deoarece, în caz contrar, ar trebui sistat o mare parte din comerțul internațional, însă corupția implicată în Nord Stream 2 nu se limitează doar la companii de stat dintr-o țară autoritaristă.
Guvernul german a fost, de asemenea, implicat puternic în Nord Stream 2, furnizând garanții de un miliard de euro pentru proiect, fapt fără precedent, mai ales dacă ținem seama că statul german rareori acoperă riscul pentru companii străine. Garanția a fost semnată de de guvernul lui Gerhard Schröder pe 24 octombrie 2005, la o lună după ce a pierdut alegerile și chiar înainte de a accepta o slujbă de 250.000 euro/an de la Gazprom. E incredibil, dar Schröder a afirmat că nu a știut de decizia de a da acea garanție. În pofida atenționărilor Comisiei Europene cu privire la un „ajutor de stat ilegal”, ceea ce și era, guvernul Angelei Merkel a continuat să oferă garanții de stat pentru Gazprom, care în 2010, se ridicaseră la 3,1 miliarde de euro.
Corupția este de-a dreptul peste tot. În ianuarie 2021, guvernul Mecklenburg-Vorpommern, regiunea din est unde intră în Germania Nord Stream 2, a înființat o fundație de stat pentru a ocoli sancțiunile impuse de SUA proiectului. Fundația cu activități de „mediu” deține un vas care se ocupă de conducte de gaze.
Corupția face parte integrantă din industria energetică, din păcate, dar mâinile murdare ale statelor rus și german se regăsesc peste tot în acest proiect, așa că nu putem vorbi de investitori privați care răspund doar la stimulentele sectorului privat. În trecut, Rusia nu s-a dat în lături de la a reduce aprovizionările cu gaz pe considerente politice, așa că acest risc trebuie luat în calcul când vine vorba de analiza acestui proiect.
- Dorința acută a Germaniei de a realiza acest proiect este direct legată de politicile sale climatice eșuate.
La un nivel fundamental, există doar trei surse energetice viabile: gaz, cărbune și energie. Tehnologiile energetice regenerabile, precum turbinele eoliene sau panourile solare, sunt minunate și pot face Occidentul mult mai puțin dependent de vecinii săi autoritariști, dar sunt extrem de variabile, deoarece depind de soare și de vânt. Momentan acest neajuns nu poate fi compensat prin tehnologia bateriilor, în timp ce hidrogenul pare a fi o soluție nerealistă.
Având în vedere că Germania a decis să-și închidă atât centralele nucleare cât și cele pe cărbune, nu îi mai rămâne decât gazul pentru a putea supraviețui. În fapt, de la așa numita Energiewende, dependența germană de gazul rusesc nu a făcut altceva decât să se accentueze. Europa importă 40% din gaz din Rusia, dar în cazul Germaniei procentul este mai mare.
Pe scurt, dependența energetică a Germaniei de Rusia nu reprezintă consecința naturală a unui proces economic, ci rezultatul planificării economice în favoarea surselor de energie regenerabile, în pofida faptului că nu te poți baza pe ele. A favoriza regenerabile în același timp în care interzici energia atomică și cărbune, înseamnă a face din gaz sursa energetică primordială. A suspenda un gazoduct care consolidează o astfel de situație ar putea forța Germania să reflecteze mai mult asupra deciziilor sale energetice.
- Suspendarea Nord Stream ar putea forța Germania să-și regândească strategia de abandon a centralelor nucleare
Guvernul german consideră că dependența de gaz este o situația de tranziție până când energia eoliană și solară va deveni continuă. Foarte pe șleau spus, e ridicol. În pofida deceniilor de subvenții, energia eoliană și solară sunt responsabile de doar 10% din producția globală de energie.
Germania dorește să închidă ultimele trei centrale atomice – Isar 2, Emsland and Neckarwestheim II – până la finalul acestui an. În Belgia un scenariu similar este amenințat acum de ceea ce se întâmplă în Ucraina, chiar dacă ecologiștii belgieni par hotărâți să renunțe la planul lor. Trebuie remarcat că ecologiștii din Finlanda, care mai mult decât orice altă țară știe cum să se raporteze la Rusia – prin menținerea unei armate puternice și prin construcția de centrale nucleare – susțin energia atomică, care are o amprentă de CO2 foarte mică. De asemenea, faptul că Japonia a decis să-și reactiveze centralele nucleare poate servi ca un precedent interesant.
Un alt plus al reactivării vechilor centrale nucleare îl reprezintă costul dezafectării lor, care înseamnă miliarde de dolari.
E o situație foarte clară, așa că e de așteptat ca dezbaterea energetică din Germania să capete o nouă turnură.
- Suspendarea nu ar trebui să aibă un efect asupra prețurilor la energie.
În pofida prognozelor care anunțat o majorare drastică a prețurilor la energie, este foarte greu de făcut cu temei aceste estimări. Este o piață foarte complexă, iar prețurile sunt foarte influențate de guverne și geopolitică. Dat fiind faptul că Nord Stream 2 nu a fost pus încă în funcțiune ar trebui ca efectele pe termen scurt să nu fie foarte mari.
Ceteris paribus, absența Nord Stream 2 ar putea conduce într-adevăr la prețuri mai mari la energie pe termen lung, dar acest fapt ar putea fi compensat de decizia Germaniei de a reporni centralele sale nucleare sau de a construi altele mai moderne
- Chiar dacă Occidentul nu poate ajuta Ucraina, nu ar trebui să ajute Rusia să o calce în picioare.
A face față agresiunii rusești nu a fost niciodată o treabă ușoară și a presupus întotdeauna o doză sănătoasă de realpolitik. Nici măcar în timpul Războiului Rece, tensiunile politice nu au întrerupt comerțul energetic. Așadar, una este a tăia comerțul existent cu Rusia, o ideea de-a dreptul prostească, și cu totul altceva este a-l stimula artificial, cum s-ar întâmpla în cazul Nord Stream 2.
Gazoductul este fundamental pentru regimul de la Moscova: venituri din materii prime, concentrarea puterii și banilor în mâinile unei clici, ceea ce face regimul mai puțin dependent de opinia publică și mai înclinat spre aventuri militare și imperialism.
Avantajul suspendării Nord Stream 2 este acela că nu reprezintă o hotărâre finală. Când Rusia se va comporta din nou cum trebuie, el poate fi reactivat.
Ucraina nu este membră a NATO și asta pentru un motiv temeinic: nu există un sprijin pentru acceptarea ei în cadrul organizației. Și asta pentru două motive: în primul rând, Ucraina nu este suficient de occidentală, oligarhii săi obstrucționând libertatea presei, la care se adaugă multă corupție. În doilea rând, și mai important, Rusia nu consideră Ucraina a fi o țară propriu zisă.
Realpolitik reprezintă o parte din viață și nu e nimic în neregulă dacă o luăm în considerare în cazul acesta. Toată lumea îi dorește Ucrainei binele, dar asta nu înseamnă că sunt foarte mulți oameni în țările NATO dornici să moară pentru ea.
Sancțiuni de tipul „Magnitsky” asupra decidenților ruși și celor afiliați regimului are sens, dar prezintă și anumite probleme. Dacă guvernele occidentale se apucă să rechiziționeze activele deținute de ruși, așa cum se sugerează în presă, e un drum fără sfârșit.
Pe cine să învinovățești și ce vor spune judecătorii când doar o legătură slabă cu Putin este prezentată ca argument pentru exproprierea unei vile superbe din Franța sau a unui fond de investiții din Londra? Ce se va întâmpla dacă guvernele occidentale încep să prindă gustul acestor acțiuni și încep să aplice această politică și intern?
Sancțiunile de tipul „Magnitsky” au tot fost aplicate aproape de un deceniu, fără rezultate spectaculoase. Cel puțin nu au făcut atâtea pagube ca sancțiunile economice obișnuite, care afectează populația și întăresc regimul, deoarece îi face pe oameni mai resentimentari împotriva Apusului.
Concluzie
Putin a marcat câteva punct importante.
În primul rând, și-a lărgit prezența militară indefinit în Belarus, ceea ce înseamnă că acum granița Poloniei cu Rusia se întinde nu doar asupra enclavei Kaliningrad, ci pe întreaga graniță dintre Polonia și Belarus.
În al doilea rând, Putin a reușit să destabilizeze Ucraina. Cum va profita de pe urma acestei acțiuni? O Ucraină reformată și prosperă ar putea fi cea mai mare amenințare la adresa regimului său, dată fiind similitudinea dintre cele două țări.
În al treilea rând, Putin își va spori popularitatea în Rusia, având în vedere că anul trecut se afla la cel mai de jos nivel din 2013.
Nu în ultimul rând, Putin și-a făcut intrarea în estul Ucrainei. Rămâne de văzut dacă armata rusă va porni război și în alte regiuni din Ucraina, să ocupe, de pildă, portul strategic Odessa, unde trăiesc mulți vorbitori de rusă, și o punte spre enclava Transnistria din Moldova.
Indiferent de ce se va întâmpla, este limpede că Occidentul nu trebuie să se mai implice în tipul de corupție care secretă un comportament autoritarist și nu există un început mai bun decât suspendarea Nord Stream 2.
Articol de Pieter Cleppe pentru Brussels Report
