Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Inflația în zona euro a atins 5% în decembrie, iar la momentul scrierii acestui articol, consensul este că pentru ianuarie 2022 vorbim de 5,1%. Prețul produselor industriale a crescut cu 26,2% în 2021.
A existat o presiune serioasă pentru Banca Central Europeană (BCE) pentru a adopta o politică monetară mai restrictivă (sau cel puțin nu atât de laxă). Pe 3 februarie, BCE și-a anunțat deciziile de politică monetară în ceea ce ce privește programul de achiziționare în regim de urgență în pandemie (PEPP) și programul de achiziționare a activelor (APP), dar fără să indice vreo schimbare față de anunțurile făcute în decembrie.
Programul de achiziționare în regim de urgență în pandemie
În primul trimestru din 2022, BCE intenționează să-și desfășoare programul de achiziționare a activelor prin PEPP într-un ritm mai scăzut față de primul trimestru din anul trecut și ar trebui să stopeze achiziționare netă de active la sfârșitul lui martie 2022.
Consiliul Guvernatorilor a afirmat că în condițiile de stres economic, flexibilitatea va rămâne un element al politicii monetare oriunde vor apărea amenințări la adresa obiectivului de politică monetară al BCE, și anume ținta de inflație „simetrică” a prețurilor de 2%. De pildă, în cazul unor tulburări de piață cauzate de pandemie, reinvestirile PEPP pot fi ajustate flexibil de-a lungul timpului. Aceste ajustări pot include achiziționare de obligațiunile grecești pentru a evita o întrerupere a achizițiilor care ar putea afecta negativ economia Greciei. Achizițiile pot fi oprite, în cazul în care situația o impune, pentru a contracara șocurile negative legate de pandemie
Programul de achiziționare a activelor
Concomitent cu o reducere graduală a programului de achiziționare a activelor și pentru a se asigura că politica monetară rămâne consistentă cu ținta de inflație, Consiliul Guvernatorilor a decis să își stabilească un ritm de achiziționare de 40 de miliarde/lună în al doilea trimestru al acestui ani și de 30 de miliarde/lună în al treilea trimestru al anului curent. Începând cu octombrie 2022, Consiliul Guvernatorilor intenționează să mențină programul de achiziționare la sub 20 de miliarde de euro/lună „cât timp este nevoie”, pentru a menține politica de acomodare a BCE. Consiliul Guvernatorilor se așteaptă ca achiziționările nete să ia sfârșit înainte de a ridica dobânda de politică monetară.
Dobânzile
Rata dobânzii la operațiunile principale de refinanțare și ratele dobânzilor la facilitatea de creditare marginală și la facilitatea de depozit vor rămâne nemodificate la nivelurile de 0,00%, 0,25% și, respectiv, −0,50%. Având în vedere scopul de a menține ținta de inflație la 2% și strategia sa de politică monetară, Consiliul Guvernatorilor se așteaptă să mențină dobânzile la aceste praguri sau chiar mai jos până când inflația va atinge 2% „pe termen mediu”. Aceasta ar putea implica o perioadă de tranziție în care inflația prețurilor trece moderat de ținta de 2%.
Pe 4 februarie, balanța BCE arăta un excedent de 8,63 trilioane euro. Din 2015, BCE nu și-a mai redus balanța, iar din 2014 a ținut dobânzile foarte aproape de 0%.
BCE este blocată
La fel ca și Rezerva Federală, BCE nu are foarte mult spațiu pentru a ridica dobânzile fără să provoace probleme în piețele financiare și în economie. Mai mult, programul de achiziționare a activelor, în principal obligațiuni guvernamentale din zona euro, este cel care ține în mod artificial dobânzile scăzute și pe cale de consecință costul de finanțare al deficitelor bugetare artificial de scăzut.
Președintele BCE Christine Lagarde a răspuns, atunci când a fost întrebată de randamentul obligațiunilor guvernamentale, a afirmat că nu există un randament foarte ridicat. În mod curios, totuși, simpla posibilitate a unui majorări de dobândă pentru a garanta că ținta de inflație de 2% este atinsă pe „termen mediu” (așa cum a susținut Lagarde) a amplificat așteptările investitorilor că BCE va majora dobânzile în acest an, ceea ce va conduce la o majorare a randamentelor.
Datoriile Italiei și Greciei sunt de 155,3% din PIB, respectiv 200,7% din PIB (date provizorii pentru trimestrul al treilea din 2021), cu mult deasupra celor 69,4% din PIB ale Germaniei. Această diferență enormă arată riscul mai mare al obligațiunilor italiene și germane comparativ cu cele germane. Simpla anunțare a unei posibile creșteri a dobânzilor și a diminuării programului de achiziționare de active îi face pe investitori să ia în calcul acest risc, iar dobânzile la bondurile elene și italiene să crească mai mult decât la cele germane (deoarece o bună parte din cererea pentru obligațiuni grecești și italiene va dispărea dacă BCE nu le va mai cumpăra sau chiar își va reduce achizițiile).
Să remarcăm, în context, că înainte de 2008, în primii ani ai monedei euro, nu exista practic o diferență între randamentul obligațiunilor. Totuși, după 2008, a apărut o percepție generală că obligațiunile acelor țări cu o datorie publică uriașă, cum ar fi Grecia, Italia, Portugalia, Spania și Irlanda (care și-a redus povara datoriei publice în PIB cel mai mult în anii următori). Astfel, pe măsură ce guvernele și-au tot mărit cheltuielile, randamentul acestor bonduri a tot crescut ceea ce a dus în cele din urmă la criză și la recesiune în zona euro. Abia după 2015, când BCE a început programul de achiziții de active, marjele au devenit din nou mai mici.
Din acest motiv, BCE este cea care ținut artificial joase dobânzile la acest bonduri. Astfel, banca centrală nu are spațiu suficient pentru a ridica dobânzile și a înceta sau a-și micșora programul de achiziții. Țări ca Portugalia, Spania, Italia și Grecia, cu datorii mari și guverne risipitoare sunt foarte dependente de aceste politici monetare. Și nu există niciun stimulent pentru aceste guverne în a-și reduce cheltuielile și împrumuturile suficient pentru ca dobânzile la obligațiuni să scadă fără intervenția BCE. În cel mai bun scenariu posibil guvernele își reduc datoria publică gradual așa cum s-a întâmplat cu Portugalia între 2016 și 2019, și în 2021 (după ce se majorase considerabil în 2020).
Articol de Andre Marques pentru Mises.org
