Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Ceea ce era absolut firesc să se întâmple s-a întâmplat și bineînțeles că va continua să se întâmple, ba chiar la o scară mai mare și mai dureroasă. Ne referim, bineînțeles, la scumpirile în cascadă ale alimentelor care pun o presiune uriașă pe buzunarele oamenilor și care pot genera nu peste multă vreme mișcări sociale de amploare.
Producătorii agricoli au avertizat recent printr-un mesaj public că prețurile la produse de bază s-ar putea tripla în următoarele săptămâni dacă guvernul nu ia măsuri imediate prin care să atenueze efectele crizei economice. Uleiul, cartofii și mălaiul sunt produsele al căror preț a urcat cu peste 25% față de începutul anului trecut, dar în multe cazuri, cum este cel al uleiului, e mult mai probabil ca prețul să se fi dublat pentru multe sortimente.
Cum s-a ajuns în această situație nu este foarte greu de explicat. În primul rând determinantă a fost criza energetică, care a dublat sau chiar triplat în multe cazuri prețurile la energie (în cazul gazului natural creșterea a fost de peste cinci ori), ceea ce a atras un efect de avalanșă. Scumpirea gazului a atras după ea scumpirea sau chiar dispariția îngrășămintelor de pe piață, deoarece companiile producătoare, locale sau europene, și-au dat seama că la prețurile actuale ale gazului natural nu mai există aproape nimeni dispus să cumpere îngrășăminte. Așadar, fabricile și-au închis porțile (vezi cazul Azomureș și Interagro), iar fermierii nu au avut altceva de făcut decât să stea la mila lui Dumnezeu pentru a aștepta o vreme favorabilă (precipitații).
Din păcate pentru fermieri, dar și pentru noi, vremea s-a arătat deosebit de uscată cu foarte puține ninsori, aproape deloc în sudul țării, ceea ce anunță un an agricol extrem de greu. Această previziune începe deja să se simtă în piață, prețurile încorporând și justificând așteptările pesimiste.
Efectul scumpirii energiei nu s-a manifestat doar în majorarea prețului la fertilizatori, ci a amplificat aproape total problemele din agricultură. De pildă, proprietarii de solare și sere, majoritatea încălzite cu gaze naturale, au trebuit să scumpească produsele lor, astfel că o salată obișnuită, care putea fi cumpărată anul trecut cu maxim 2,5 lei a ajuns să coste acum în supermarket 4,5 lei. De asemenea, pentru cultivatorii de cereale, scumpirea energiei se manifestă și în majorarea prețului la motorină care înseamnă un plus semnificativ în prețul final al produsului.
Nu în ultimul rând, majorarea prețurilor dă seama de o inflație (exces de lichiditate) care a tot fost trecută cu vederea în ultimii doi ani, în care economia a fost practic în suspensie, și care a determinat acum o creștere majoră a tuturor prețurilor. Spre deosebire de explicația curentă, lichiditatea masivă din piață, pompată de băncile centrale europene, dar nu numai, este cea care a generat, printre altele, aceste scumpiri din ce în ce mai apăsătoare și mai neliniștitoare pentru oamenii obișnuiți.
Consecințele catastrofale ale acestor scumpiri la alimente abia dacă pot fi cuprinse și întrezărite în acest moment. Desigur, prima dintre ele și cea mai vizibilă este sărăcirea populației care se vede nevoită să achite prețuri din ce în ce mai mari pentru produse de bază. Secundar, creșterea prețurilor la mâncare și a costurilor de producție pe care le au fermierii înseamnă inevitabil că mulți dintre aceștia, în special cei mai mici dintre ei, care nu-și permit economii de scală și care depind aproape exclusiv de un an și o vreme bună, ba care sunt și expuși financiar prin credite bancare, vor da faliment. După cum o dovedește exemplul Azomureș, mulți agricultori nu vor avea de ales decât să-și închidă porțile deoarece prețurile la care produsele lor ar fi rentabile nu vor fi plătite de nimeni. În logica dominoului, rezultatul va fi cel mai probabil o criză alimentară în care produsele alimentare decent vor fi din ce în ce mai greu de găsit și la prețuri din ce în ce mai mari. Din punct de vedere social, este greu de întrezărit care ar putea fi dezvoltările acestor fenomene, în condițiile în care populația este deja sleită de nervi, energie și răbdare după doi ani de stres pandemic. Multe afaceri și-au închis porțile în acești ani, altele abia dacă își mai trag sufletul, iar orizontul unei relaxări mult așteptate nu se vede încă.
Pe de altă parte, autoritățile nu dau semne că ar înțelege gravitatea situației și se complac în măsuri de fațadă care nu aduc niciun fel de îmbunătățiri reale. Singura soluție și cea mai eficientă pe termen mediu și scurt, tăierea taxelor la energie, nu pare a fi luată în calcul, statul preferând să vină cu tot felul de artificii contabile care complică lucrurile dar dau senzația oamenilor că se face ceva. În același timp, povara sectorului public (salarii mult peste medie, scheme de personal supraîncărcate) apăsă din ce în ce mai greu pe sectorul privat care se chinuie cu prețurile de producție mari, absența unei forțe de muncă competente și dispariția puterii de cumpărare a oamenilor.
Viitorul nu arată grozav iar vremea este singura care s-ar putea să îi ajute cu adevărat pe oameni.
