Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Cercetătorii de la Institutul Baker au dat publicității săptămâna aceasta o analiză în care avertizau asupra costurilor economice și umane ale unei tranziții prea rapide de la hidrocarburi către regenerabile și mașini electrice. Studiul, semnat de Gabe Colins și Michellle Michot Foss, atrage atenția asupra faptului că o tranziție prematură îi va face pe consumatorii de pe întreg globul să simtă „durerea prețurilor la energie” chiar și când vine vorba de bunuri esențiale precum mâncarea.
Studiul notează că tranzițiile energetice din trecut, precum cea de la lemn la cărbune și de la cărbune la petrol au durat zeci de ani până să ajungă la împlinire și au presupus trecerea de la surse de energie mai puțin dense la surse de energie mai dense. Nu așa stau lucrurile în ceea ce privește actuala tranziție energetică, care își propune o trecere rapidă de la surse dense de energie la surse mai puțin dense. Având în vedere acest aspect și alte realități, autorii avertizează asupra efectelor umane și economice negative provocate de dorința guvernelor și a investitorilor de a face tranziția rapidă către regenerabile, care „riscă să destabilizeze conexiunea dintre energia globală-hrană-apă – bunăstarea umană, și care dacă va fi îndeajuns de puternică va întârzia tranziția energetică pentru zeci de ani de acum încolo.”
În acest moment, Europa trece printr-o criză energetică de iarnă care își are are originea directă în ambiția statelor și investitorilor de a trece prematur de la cărbune, gaze naturale și energie nucleară la energie eoliană și alte surse regenerabile; acum vedem în timp real costurile mai mari și impactul uman, așa cum a fost el prevăzut în studiul amintit. La nivel geopolitic vedem cum Vladimir Putin profită de acest avantaj pe care i-l oferă producția de gaze rusească.
Autorii studiului merg și mai departe, afirmând că mesajele și contextul narativ folosite pentru a promova tranziția energetică nu reușesc să ia în considerare rolul masiv și direct pe care îl joacă hidrocarburile, ca petrolul și gazul natural, în producția, distribuția și operarea surselor de energie regenerabile și a vehiculelor electrice, căutate de profitorii acestei tranziții:
„Petrolul și gaz formează la modul literal pietrele de bază ale turbinelor de vânt și ale panourilor solare după care se agită acum lumea. Turbinele de vânt nu ar exista fără fibra de sticlă și plastic. Panourile fotovoltaice nu ar fi posibile fără plexiglas. Vehiculele electrice presupun în baterii o mulțime de energie și carbon plus multe kilograme de plastic și alte produse derivate din petrol”, se arată în raport.
În următorul paragraf, autorii arată că „Modeul Tesla 3, cea mai vândută mașină electrică până acum, conține aproximativ 200 kg plastic, cauciuc și textile – toate derivate din țiței. Conținutul de plastic al bateriilor electrice va crește pe măsură ce producătorii de mașini vor folosi polimeri avansați pentru a reduce greutatea și a face posibil ca bateriile grele să funcționeze mai bine. Iar capacele bateriilor vor incorpora din ce în ce mai mult plastic atât pentru greutate cât și pentru siguranță.”
Raportul vorbește și despre rolul pe care generarea de gaz natural îl joacă în capacitatea de siguranță pentru instalațiile eoliene și solare, ceea ce înseamnă că și dacă luăm în considerare rezerva asigurată de baterii, producția globală de gaz natural va trebui să crească substanțial proporțional cu noua energie solară și eoliană. Suntem departe de scenariul în care aceste surse dispar și sunt înlocuite de altele, așa cum visează susținătorii tranziției energetice.
Materialul mai discută o temă foarte neplăcută pentru ecologiști și anume intensitatea materialelor folosite în așa numitele surse energetice „verzi”. „Intensitatea materialelor asociată cu tehnologia tranziției energetice, cum ar fi de pildă bateriile de stocare pentru energia eoliană și solară, sau cele pentru vehicule electrice, le depășește pe cele din tehnologiile convenționale din cauza densității energetice mai scăzute. „În fapt, acest compromis între densitatea energetică și intensitatea materialelor reprezintă un handicap enorm în filosofia ecologistă, în analiza și politicile publice legate de ea”.
Ceea ce ne conduce la o situație în care mesajele și narațiunea din spatele aceste atât de promovate tranziții energetice eșuează în a transmite informații corecte despre costurile reale și abilitatea redusă de a-și împlini promisiunile. Având în vedere demonstrația zilnică din Europa a acestor eșecuri și a costurilor umane și economice, liderii din alte țări ar face mai bine să aibă în vedere avertismentele acestui studiu.
Articol de David Blackmon pentru Oil Price.
