Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Din patru în patru ani, Rețeaua Europeană a Operatorilor de Sisteme de Transport de Gaze este obligată să efectueze o simulare a scenariilor pentru dezastre. În cel mai recent exercițiu de anul trecut, au analizat 20 de situații posibile de dezastru și au concluzionat că „infrastructura europeană a gazelor oferă suficientă flexibilitate statelor membre ale UE pentru a… asigura securitatea aprovizionării cu gaze”. Cuvinte încurajatoare. Dar analiștii nu au luat în considerare spectrul care bântuie acum Europa. Ce se întâmplă dacă Vladimir Putin invadează din nou Ucraina, Occidentul lovește Rusia cu sancțiuni și domnul Putin ripostează prin închiderea tuturor conductelor care transportă gaz rusesc către Occident?
Înțelepciunea convențională a fost de mult timp aceea că o oprire completă a gazului din Rusia, care reprezintă aproximativ o treime din gazul ars în Europa, ar fi de neconceput. Thane Gustafson, autorul cărții „Klimat”, o carte atentă despre energia rusă, observă că, chiar și în apogeul Războiului Rece, Uniunea Sovietică nu a oprit exporturile de gaze. Și în timpul celei mai înverșunate dispute a Rusiei privind gazul cu Ucraina, în 2009, doar gazul care curgea prin acea țară a fost întrerupt și asta doar temporar.
Dar o oprire nu mai este de neconceput. Gustafson spune acum: „Nu cred că este deloc improbabil ca Putin să oprească robinetul de gaz care alimentează Ucraina”. Spre deosebire de predecesorii săi sovietici, președintele rus își poate permite costul unui șoc energetic scurt. Jaime Concha de la Energy Intelligence, un editor din industrie, a analizat cifrele. Fără a socoti nicio penalitate (pentru încălcarea contractului, de exemplu) și presupunând prețul mediu zilnic observat în 2021, el consideră că o întrerupere completă a transportului de gaze către Europa ar costa Gazprom între 203 și 228 de milioane de dolari pe zi în venituri pierdute. Așadar, dacă un astfel de embargo ar dura trei luni (legea lui Putin se estompează în primăvară, când cererea de gaz scade la doar 60% din cât este în ianuarie), vânzările pierdute s-ar ridica la aproximativ 20 de miliarde de dolari.
O pierdere de o asemenea amploare ar fi fost devastatoare pentru economia sovietică slăbită, care se baza în mare măsură pe valuta obținută prin vânzarea de gaz către Occident. Dar Rusia are astăzi aproximativ 600 de miliarde de dolari în rezervele sale de la banca centrală și ar putea face față cu ușurință unei astfel de lovituri. Și Rusia ar putea chiar să iasă mai bine financiar, cel puțin pe termen scurt. Simplul zgomot de sabie asupra Ucrainei a făcut deja să crească prețurile la gaz și petrol (acesta din urmă reprezintă sursa principală a veniturilor energetice ale Rusiei, nu gazele). Fără război, banca JPMorgan Chase estimează că prețurile mai mari vor face ca Gazprom să obțină peste 90 de miliarde de dolari în profit operațional brut în acest an, în creștere de la 20 de miliarde de dolari în 2019.
Dacă Rusia folosește arma gazelor, cât de mult ar răni Occidentul? Dacă întreruperea s-ar limita la trecerea gazelor prin Ucraina, ca în 2009, restul Europei s-ar descurca bine. În primul rând, Gazprom a redus deja fluxul de gaz prin Ucraina. Citigroup consideră că este la jumătate din nivelul înregistrat anul trecut și un sfert din 2019.
Cum rămâne cu scenariul de coșmar în care domnul Putin întrerupe toate gazele către Europa? Nu ar trebui să ne surprindă dacă ar fi o întrerupere imediată. Acest lucru s-ar simți cel mai acut în Slovacia, Austria și părți ale Italiei, consideră David Victor de la Universitatea California din San Diego. Dintre marile țări europene, Germania este cea mai vulnerabilă. Din cauza sensibilităților ecologice care au făcut-o să reducă importanța centralelor pe cărbune și a deciziei sale neplăcute, luată în urma dezastrului de la Fukushima din Japonia, de a-și închide prematur centralele nucleare, rămâne mai dependentă de gazul natural decât este necesar. Este cel mai mare consumator de gaze din Europa, care reprezintă aproximativ un sfert din consumul total de energie, Rusia furnizând peste jumătate din importurile sale de gaze.
Diplomații europeni și americani se luptă pentru a asigura o producție crescută de gaz natural lichefiat (GNL) care să fie expediat în Europa de la marile firme energetice din America și Qatar, dar acesta este în mare parte un teatru politic. Michael Stoppard de la IHS Markit, o firmă de cercetare, consideră că există puțină capacitate de producție disponibilă în afara Rusiei și că „aprovizionarea cu răspuns rapid” disponibilă în America nu poate ajuta prea mult Europa, deoarece „facilitățile sale de export funcționează deja la maxim”.
Vestea bună este că sistemul energetic al Europei este mai rezistent decât a fost în timpul crizei din 2009. Andreas Goldthau de la Universitatea din Erfurt din Potsdam indică câteva schimbări utile. Măsurile pro-concurență (cum ar fi interzicerea „clauzelor de destinație” care interzic revânzarea gazelor) au slăbit dominația Gazprom. O rețea densă de interconexiuni de gaz leagă acum țările izolate anterior.
O altă sursă de rezistență este cantitatea de gaz păstrată în depozit. Iarna amară de anul trecut, împreună cu reticența Gazprom de a umple unitățile de depozitare pe care le controlează în Europa, au lăsat stocarea gazelor la niveluri sub norma de cinci ani. Chiar și așa, Rystad, o firmă de cercetare energetică, calculează că o continuare a vremii normale în această iarnă ar lăsa suficient gaz în depozit până în primăvară pentru a compensa două luni de pierdere a exporturilor de gaze rusești. Unii analiști cred că excesul ar putea acoperi chiar și patru luni de penurie, deși o vară rece ar reduce rapid acest tampon.
Europa are și o armă secretă. Dl Di Odoardo subliniază depozitele sale masive, dar puțin discutate, de „gaz de pernă”. Din motive tehnice și de siguranță, autoritățile de reglementare insistă ca unitățile de stocare precum cavernele de sare și acviferele să mențină o cantitate uriașă de gaz care în mod normal nu este disponibilă pentru a fi pusă pe piață. Analiștii de la Wood Mackenzie consideră că până la o zecime din această pernă poate fi folosită fără probleme. Dacă autoritățile de reglementare ar da liber, așa cum ar putea face într-o criză indusă de război, acestea ar fi echivalentul pe o lună al importurilor rusești.
Domnul Stoppard simplifică util lucrurile. Exporturile de gaze rusești către Europa se ridică în prezent la aproximativ 230 de milioane de metri cubi pe zi (cm/zi). El consideră că surplusul de capacitate de regazificare ar putea ajunge la aproximativ 50 m cm/zi. Sporirea cărbunelui și a energiei nucleare, de exemplu prin repornirea centralelor recent blocate sau creșterea factorilor de încărcare la cele subutilizate, ar putea adăuga echivalentul a încă 40 m cm/zi. Asta mai lasă un deficit de 140 m cm/zi. El calculează că, dacă vremea rămâne normală, atunci cantitatea de gaz stocată (fără a include gazul de pernă) ar acoperi deficitul rămas de 140 m cm/zi timp de patru luni și jumătate. „Aceasta este o criză de preț mai mult decât o criză de aprovizionare fizică”, conchide el.
În concluzie, Europa va avea de suferit dacă Rusia va întrerupe gazul; dar acel preț va fi plătit mai degrabă din buzunare decât prin suferință fizică. Acest cost va fi exacerbat, prezice Jonathan Elkind de la Universitatea Columbia, pentru că „Europa nu pornește de la calm, ci de la o piață la limită”. Piețele energetice de pe continent abia au trecut printr-un șoc al prețurilor la începutul iernii, iar perspectivele prețurilor sunt urâte pentru toate mărfurile energetice. JPMorgan Chase prezice că, chiar și fără o întrerupere a gazelor din Rusia, Europa va cheltui aproximativ 1 trin de dolari pe energie în acest an, în creștere de la 500 de miliarde de dolari în 2019. Dacă Europa este forțată să-și consume depozitele de gaz pentru a supraviețui unei opriri din Rusia, atunci ar trebui să cheltuiască și mai mult în timpul verii pentru a-și reconstrui rapid rezervele pentru a evita o criză energetică iarna viitoare.
Aceasta este o perspectivă neplăcută. Dar un preț mai mare ar fi plătit de Rusia pe termen lung. O sursă din industrie notează că Gazprom s-ar putea confrunta cu consecințe comerciale „masive”, variind de la penalități plătibile clienților până la oprirea fluxului de dolari către Rusia pentru plățile contractelor. Gazprom ar avea dificultăți să obțină contracte pe termen lung în Europa, după o astfel de demonstrație de neîncredere agresivă. Și conducta Nord Stream 2 atât de prețuită de dl Putin va sucomba cu siguranță. O oprire ar putea chiar convinge China, care acum importă cu precauție mai mult gaz rusesc, că preocupările sale de lungă durată cu privire la fiabilitatea Rusiei sunt bine întemeiate.
După cum susține domnul Victor, o astfel de utilizare nesăbuită a armei energetice ar determina probabil Europa să încerce mult mai mult să-și reducă dependența de exporturile rusești de gaze „mai puțin pentru că sunt nesigure și mai mult pentru că veniturile… sunt cele care finanțează comportamentul prost rusesc”. Dl Gustafson o spune în mod deschis: „Dacă Putin ar fi vrut să distrugă afacerea Gazprom în Europa, nu ar putea să o facă într-un mod mai bun”.
