Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
În timp ce Europa suferă de o criză energetică, Uniunea Europeană continuă să se laude cu strategia sa energetică, „Green deal-ul european”, care ar urma să arate lumii drumul de urmat. Toate acestea se întâmplă ca urmare a presiunii din partea a nenumărate ONG-uri, dar nu trebuie uitată și lipsa de reflecție critică, prevalentă în instuțiile comunitare.
Confruntată cu fiascoul de la summitul COP26, UE nu a mai observat că restul lumii nu îi urmează politicile. Acum, Uniunea se încăpățânează să promoveze energia regenerabilă chiar mai abitir, chiar dacă tocmai această politică se află la rădăcina crizei energetice europene.
Prețurile gazelor naturale pe piața spot au crescut de cinci ori într-un an din cauza revenirii economice foarte puternice din China ceea ce a determinat un consum mărit de energie. Datorită unei abundențe de gaze naturale – sursa energetică a viitorului – acum există o singură piață între UE și Asia, în timp ce SUA, izolate geografice, se bucură de prețurile foarte mici oferite de gazul de șist.
China care nu s-a bazat doar pe o resursă energetică, se descurcă importând mai mult cărbune din Indonezia, descărcând cărbunele australian blocat în porturile chinezești de mai bine de un an din cauza sancțiunilor impuse Australiei de China, și prin exploatarea la maxim a micilor sale mine de cărbune pe care la un moment dat le închisese din cauza lipsei lor de profitabilitate.
De asemenea, China s-a pregătit pentru creșterea cererii construind centrale nucleare. Pe scurt, China face exact pe dos decât UE deoarece știe foarte bine că nu poate exista creștere economică fără o sursă de energie ieftină și abundentă, ca să reluăm expresia părinților fondatori ai Comunității Europene de la Messina pe 2 iunie 1955.
La Bruxelles însă toată lumea tace.
În urmă cu câteva săptămâni, Cristoph Leitl, președintele Eurochambers, federația Camerelor de Comerț europene, a declarat la încheierea mandatului că obiectivele „Green Dealului” european sunt nerealiste. Nu ne rămâne decât să ne dorim ca aceste cuvinte să fi fost spuse cât timp s-a aflat în funcție.
Tocmai aceasta este forța și slăbiciunea Comisiei Europene. Toată lumea tace, iar Comisia crede că are dreptate. E o problemă serioasă, deoarece situația actuală este consecința politicilor energetice ale UE care au fost influențate de dictatele politicii climatice. La fel ca împăratul din povestea lui Andersen, Uniunea Europeană este dezbrăcată în fața crizei la care a pus umărul.
Pentru a face față celor mai urgente probleme Comisia Europeană a început să dea vina pe Rusia, deși Gazprom pare să își respecte contractele semnate în 2005 de Gaz de France, la cererea președintelui francez de la acea vreme, Jacques Chirac. Deoarece nu dorea să strice bunele relații comerciale – URSS vindea gaz încă din anii 70 – președintele Putin s-a angajat s furnizeze gaz pe cât posibil.
Un alt responsabil este președintele american Obama deoarece ne-a antrenat în jocul sancțiunilor. SUA au gaz suficient, în timp ce UE trebuie să se bazeze pe Rusia ca să obțină gaz. Drept consecință, este puțin probabil ca Rusia să joace după cum îi cântă Parlamentul European.
A fost un noroc că Angela Merkel, fostul cancelar german, s-a opus atât Comisiei Europene cât și lui Joe Biden pentru a se asigura că Nord Stream va fi realizat, deoarece știa că nu va reuși să înlocuiască centralele nucleare și cărbunele cu turbinele de vânt și panourile solare.
De la începutul crizei petrolului în 1973, Comisia Europeană, cu ajutorul Parlamentului European, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a promova energiile alternative. Totuși, în pofida acestui efort, energia solară și eoliană sunt responsabile pentru doar 2,9% din energia UE în 2019, și asta după ce s-a cheltuit 1000 de miliarde de euro, din 2000 și până acum, pentru aceste surse energetice „regenerabile”. Încăpățânarea nu va schimba cursul lucrurilor. Aceste surse regenerabile de energie au o natură variabilă și intermitentă și au nevoie de foarte mult spațiu indiferent câte summituri au loc și câți ecologiști demonstrează.
Încăpățânarea UE de a-și sabota propria economie în numele unor ținte climatice care nu pot fi atinse va rămâne în istorie drept cauza pentru care continentul care a inventat tehnologia și modernitatea a devenit un vasal al Chinei și Indiei. Este nevoie să termine cât mai rapid acest program nebunesc. Dar mă îndoiesc că va face asta. Nu ne mai rămâne decât consolarea palidă de a fi printre cei care am avertizat că se va întâmpla asta.
Articol scris de profesorul Samuel Furfari pentru Les Echos.
