La mijlocul lunii trecute Banca Națională a României anunța prin mai mulți purtători de mesaj că a deschis un nou front de luptă, și anume cel cu schimbările climatice.
Banca centrală a României nu făcea altceva decât să se alinieze unei tendințe din ce în ce mai prezente în rândul instituțiilor financiare care și-au trecut în portofoliul de prerogative și obiective, combaterea schimbărilor climatice. Legătura dintre mediu și stabilitatea financiară (obiectivul primordial al băncii centrale) nu este chiar atât de evidentă, însă conform Raportului privind Stabilitatea, prezentat de prim viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu, România ar putea întâmpina în curând probleme serioase dacă va ignora această temă.
Mai mulți bancheri centrali europeni, dar nu numai, au atras atenția cu precădere în ultimul an asupra implicațiilor pe care le-ar putea avea problemele de mediu asupra instituțiilor financiare, fostul guvernator al Angliei mergând până într-acolo încât să afirme că acele companii care ignoră schimbările climatice riscă intrarea în faliment. Exemplele oferite îndeobște pentru a ilustra această teză sunt firmele de asigurări care pierd milioane de dolari din cauza incendiilor sau băncile care oferă credite ipotecare în zonele de coastă unde lovesc taifunurile și uraganele.
Totuși, departe de a fi convingătoare, aceste exemple nu sugerează o amenințare, ci mai degrabă demonstrează că problemele în cazurile respective nu sunt neapărat legate de schimbările climatice, ci mai degrabă de politicile financiare exuberante și lipsite de previziune ale instituțiilor financiare. O bancă ipotecară care oferă un credit pentru construcția unei locuințe într-o zonă supusă inundațiilor, taifunurilor sau uraganelor nu poate fi acuzată că a ignorat schimbările climatice. Cel mai firesc ar fi să fie acuzată că a încălcat bunul simț elementar care spune că nu e bine să-ți faci casă într-o astfel de zonă. Ideea fundamentală ar fi că lumea (inclusiv în ceea ce privește mediul) este dominată de incertitudine, iar ea nu poate fi exclusă cu totul, oricâte angajamente solemne și promisiuni irealizabile s-ar grăbi să facă unii și alții, de dragul imaginii publice.
Este semnificativ, de altfel, că în țara noastră astfel de probleme sunt mai degrabă o raritate, lucru recunoscut de altfel și de BNR, ceea ce nu înseamnă că ele nu pot apărea. Cu toate acestea, contextul și relevanța istorică a unor catastrofe naturale sau de mediu trebuie să primeze. De asemenea trebuie observat, până la monitorizarea legăturii dintre stabilitatea financiară și schimbările climatice, în ce măsură astfel de catastrofe climatice au devenit mai frecvente față de perioadele anterioare. În caz contrar, totul riscă să decadă într-un simplu exercițiu de relații publice, cu o legătură aproape invizibilă cu lumea reală, și care să arunce în derizoriu o problemă serioasă. De altfel, nu au trecut nici măcar 50 de ani de când ni se prevestea de către aceleași instituții și cam cu aceeași încredere o iarnă perpetuă.
Unul dintre reprezentanții BNR, mai precis economistul șef Valentin Lazea, a mers chiar și mai departe cu entuziasmul ecologist și le-a recomandat românilor „să mănânce cât mai puțină carne de vită” pentru a lupta contra poluării și a emisiilor de dioxid de carbon. Tot Lazea a susținut că prețurile la energie nu numai că nu vor mai reveni niciodată la nivelul atins înainte de pandemie, dar mai mult că ele „nici nu trebuie să mai ajungă acolo, dacă vrem ca planeta să mai fie locuibilă peste 30 sau 50 de ani”. În același sens, Lazea i-a sfătuit pe români să meargă cu metroul măcar două zile pe săptămână, să renunțe la mașina personală șamd.
Până să pună în practică sfaturile și sugestiile economistului șef Valentin Lazea, care probabil le amintesc de vremuri apuse, românii se confruntă momentan cu facturile mărite la energie, care îi lasă fără prea mulți bani în buzunare, cu dispariția locurilor de muncă din cauza acelorași prețuri mari la energie, cu închiderea unor firme și companii care nu mai au clienți din cauza creșterii cheltuielilor sau a locurilor de muncă șamd.
Problema energiei din ce în ce mai scumpe a devenit deja un loc comun în toată Europa, iar exemplul Kazahstanului nu anunță mai nimic bun. Comisia Europeană a făcut deja primii pași înapoi de la o poziție ecologistă tare prin care excludea energia atomică și gazele naturale din rândul surselor de energie verde, spre furia ecologiștilor și a Gretei Thunberg. Inițiativa includerii gazului și energiei atomice pe lista surselor de energie acceptabile i-a aparținut președintelui francez Emmanuel Macron care știe atât că anul acesta Franța are alegeri prezidențiale dar și faptul că oamenii sunt foarte sensibili la această problemă care le golește buzunarele și care aproape că l-a costat președinția prin revolta vestelor galbene.
Cert este că nu va mai trece mult timp până când oamenii să realizeze că toate acele imagini idealiste cu mori de vânt, panouri solare, mașini electrice și alte inovații ecologice înseamnă mai întâi de toate o reducere drastică a veniturilor proprii și a confortului cu care erau obișnuiți. Legătura nu ar trebui să le ia foarte mult. Companiile mari i-au pregătit deja pentru asta de la punga biodegrdabilă pentru care trebuie să plătească un leu până la taxa verde pe care trebuie să o achite pentru diverse produse.