fbpx

Multe ambiții climatice vor dispărea în 2022

Este vremea promisiunilor de Anul Nou și nu ar trebui să fiți surprinși dacă politicienii de pe întreg mapamondul se mulțumesc cu aceeași urare informală: să vorbim cât mai puțin în 2022 de schimbările climatice! Și-au luat deja un avantaj din capul locului prin ceea ce au anunțat deja și se concentrează tare pe asta încă dinainte de a fi început Revelionul.

În octombrie, primul ministru al Marii Britanii, Boris Johnson, a lansat un program ambițios prin care își propunea să reducă la zero emisiile de carbon până în 2050.  Pentru domnul Johnson a fost o lovitură de relații publice pe care a dat-o la conferința climatică COP 26 de la Glasgow, unde a fost și gazdă. A mai surprins acolo și onestitatea lui în privința costurilor pe care le implică asupra gospodăriilor și firmelor private această ambiție ecologică. Partea cea mai controversată din programul domnului Johnson de a reduce la zero carbonul privește eliminarea din gospodării a centralelor pe gaz, responsabile pentru 86% din apa caldă și încălzirea britanicilor.

Domnul Johnson a declarat în aceeași lună că speră ca până în 2035 guvernul să fie capabil să reducă succesiv instalarea de noi centrale pe bază de gaze naturale. Este un pas înapoi față de planurile anterioare care prevedeau introducerea unor centrale individuale eficiente din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2025,  dar chiar și așa amânarea termenului limită se confruntă cu o opoziție puternică din cauza prețului mare al acestor centrale.

Însă acest scandal este doar începutul unor pași înapoi mai mici și mai mari. Printre pașii mai mari făcuți înapoi, putem număra amânarea până anul viitor (cel puțin) a unui anunț formal privind întărirea sistemului de trading cu cote. Potrivit „The Telegraph”, unul dintre motivele acestei renunțări îl reprezintă faptul că domnul Johnson și colegii lui nu reușesc să pice de acord asupra domeniilor din economie care urmează să se supun reglementărilor climatice – deși pare clar acum că sunt de acord că combustibilul pentru mașini și case trebuie să fie exclus.

Printre concesiile minore, se număr și retragerea de către departamentul de transport a solicitării ca firmele mici care au locuri de parcare să instaleze stații de încărcare pentru mașinile electrice. Reglementările propuse pentru alte structuri cum ar fi casele nou construite, dezvoltările imobiliare comerciale și imobiliare sunt atât de poroase încât seamănă cu o brânză elvețiană maturată, limitarea costurilor fiind principala problemă. Greutatea instalării stațiilor de alimentare electrică anunță colapsul, mai devreme sau mai târziu, al planului deja anunțat de domnul Johnson de a interzice până în 2030 noile centrale.

Nu este nici măcar un fenomen exclusiv britanic. Să lăsăm deoparte gargara despre oferta ecologică din planul de cheltuieli halucinante din programul democraților americani „Build Black Better”. Unele dintre cele mai realiste poziții climatice vin acum din Europa.

Președintele francez, Emmanuel Macron, se află în fața unei campanii de realegere pentru 2022 și a învățat din plin și cu suferință în 2018 ce se întâmplă când mărești prețurile la carburanți în Franța. Soluția sa este de a marșa pe politica industrială franceză tradițională, mai ales în ceea ce privește energia nucleară. La cererea domnului Macron, Comisia Europeană de la Bruxelles este pregătită să introducă atât gazul natural cât și energia atomică pe lista surselor de de energie prietenoase cu mediu, deci susceptibile să primească „investiții verzi” din partea guvernelor și a investitorilor privați. Activista suedeză Greta Thunberg este șocată de ceea ce se întâmplă, dar ea nu trebuie să convingă pe nimeni să o voteze.

Chiar și în Germania, politicienii încep să cânte o altă melodie. Gospodăriile și firmele private plătesc acolo unele dintre cele mai mari facturi la electricitate din Europa, deoarece guvernul Angelei Merkel a avut o abordare foarte agresivă în favoarea energiei regenerabile. Votanți germani cred în acestea idealuri mai mult decât alți votanți și au ales Partidul Verde să facă parte din noua coaliție de guvernare.

Dar chiar și în Germania s-a ajuns la o limită. Acordul care cimentează coaliția dintre ecologiști, social democrați și liber democrați, asigură respectarea angajamentelor climatice. O reducere treptată a cărbunelui va avea loc, în mod ideal, în 2030 – introducerea cuvântului „ideal” făcând ca ambițiile „verzilor” să rămână doar o tentativă. Neutralitatea carbonului va mai avea de așteptat până în 2045, dacă se va mai produce vreodată, iar limite mai agresive pentru emisiile de la avioane și de la mașini lipsesc.

Din păcate, păcăleala zero emisii va mai fi cu noi, din păcate, o bună bucată de timp. Credincioșii ecologiști sunt preocupați să desprindă protecția mediului de lumea politică în care există presiuni, folosindu-se nu în ultimul rând de sprijinul instituțiilor financiare cinice sau naive care ar urma să aloce investiții din fondurile de pensii care altfel nu ar putea fi redirecționate în mod onest prin intermediul legislației. Clasa politică rămâne din punct de vedere retoric atașată de promisiunile prostești, iar media este prea entuziastă de activiști nerealiști precum Thunberg.

Politicienii isteți, însă, vor discuta în anii care vin din ce în ce mai puțin despre această chestiune. Pe măsură ce înfometarea planetei de dioxid de carbon devine o obligație politică, înfometarea acestei probleme prin absența discuțiilor va deveni tactica favorită.

Articol de Joseph Stenberg pentru The Wall Street-Journal.

 

 

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.