fbpx

Lipsa de investiții ar putea mări prețul la petrol

Americanii asediați de o inflație galopantă au în sfârșit parte de o relaxare. După un urcuș amețitor, prețurile la pompă ale carburanților au început să scadă, prețul mediu național pentru motorină ajungă la un minim al ultimelor 10 săptămâni, adică la 3,28 dolari/galon. Prețurile au început să scadă după ce președintele Joe Biden a anunțat pe 23 noiembrie că eliberează din rezerva națională de petrol  cea mai mare cantitate eliberată vreodată, deși experții au catalogat această măsură ca fiind mai degrabă simbolică. Deși mulți oameni consideră că administrația Biden este responsabilă pentru prețurile mari ale carburanților, adevăratul vinovat trebuie căutat mai degrabă pe Wall Street.

Istoria prețurilor mari ale carburanților poate fi trasată începând cu presiunea financiară asupra companiilor de petrol, urmată de o decadă de pierderi devastatoare și dividende minore pentru acționari care au forțat companiile să-și schimbe modelul de business. Ani de zile, Wall Street-ul a forțat companiile de petrol și gaze să-și reducă investițiile de capital și să-și direcționeze lichiditățile către obiective financiare precum dividende mai mari, plata datoriilor, dar și decarbonizare, asta după ce revoluția gazelor de șist a lăsat industria foarte îndatorată.

Pe cale de consecință, investițiile în puțuri noi s-au prăbușit cu 60% de la apogeul din 2014, făcând ca producția de petrol să scadă cu mai bine de 3 milioane de barili pe zi, sau aproximativ 25%, chiar în momentul în care a apărut Covid, nereușind mai apoi să-și revină odată cu economia.

Cu Wall Streetul care îi suflă în ceafă, industria gazelor de șist merge pe gol: potrivit unui raport al Departamentului de Energie, SUA avea 5957 de puțuri nefinalizate în iulie 2021, cel mai mic număr din noiembrie 2017. La o asemenea rată, producătorii de gaze de șist vor trebui să-și intensifice forarea de noi puțuri doar pentru a putea menține actuala producție.

Potrivit S&P Capital IQ data,  27 cei mai mari producători de petrol și-au triplat cheltuielile de capital între 2004 și 2014 ajungând la 294 miliarde de dolari, iar anul trecut au ajuns la 111 miliarde de dolari.  Odată ce au fost închise vechile puțuri, puțurile noi nu au fost gata pentru a suplini reducerea producției. Problema este cât de mult va putea fi menținută această reținere din partea companiilor petroliere listate la bursă. Cheltuielile de capital sunt așteptate să crească  la 135 miliarde de dolari anul viitor, o majorare cu 21,6% an pe an, dar încă la jumătate față de nivelul din 2014.

Pe lângă limitarea severă a activității de forare, industria petrolieră și-a menținut angajamentul de a le oferi acționarilor mai mulți bani sub forma  dividendelor.

Un raport recent al grupului de lobby progresist Accountable.us susține că 16 dintre cele 24 de companii energetice mari americane și-au majorat dividendele plătite acționarilor, în timp ce 11 companii au plătit dividende speciale care au totalizat mai mult de 36,5 miliarde de dolari. Este o sumă impresionantă având în vedere că întregul sector a înregistrat un profit de 174 de miliarde de dolari anul acesta. „Dividendele variabile”, care le permit companiilor să mărească dividendele când afacerile merg bine și să le scadă când apar probleme, au devenit o măsură favorită  pentru companiile de petrol și gaz.

Între timp, companiile de petrol și gaz au plătit 8 miliarde de dolari pentru a răscumpăra acțiuni, deși Exxon Mobil și Chevron au anunțat că intenționează să răscumpere acțiuni în valoare de 20 de miliarde de dolari în următorii doi ani. Sectorul energetic a reușit să aibă o evoluție favorabilă la bursă, prețul acțiunilor crescând, ceea ce ar putea explica reținerea companiilor în a cheltui prea mult pe răscumpărarea acțiunilor.

Totuși, cel mai important motiv pentru care prețurile la petrol sunt susceptibile să rămâne mari în anul care vine îl reprezintă disciplina OPEC:

„Este un cartel foarte disciplinat; sunt ca niște gimnaști la Olimpiadă”, afirmă un expert pentru CNBC.

Potrivit IEA, consumul este așteptat să crească la 99,53 milioane de barili pe zi, de la 96,2 milioane anul acesta, apropiindu-se astfel de consumul din 2019. Totul depinde, bineînțeles, de ceea ce va aduce varianta Omicron.

Cererea mai mare pentru petrol va pune presiune atât pe OPEC cât și pe industria gazelor de șist. Însă nu trebuie să uităm că multe membre ale OPEC au probleme în a-și majora producția, în timp ce industria gazelor de șist trebuie să facă față cererilor investitorilor pentru a reduce investițiile. Până acum, industria gazelor de șist nu a răspuns la prețurile mai mari la petrol, cum a făcut-o în trecut, producția medie în SUA fiind la 11,2 milioane de barili pe zi în 2021, față de un record de 13 milioane de barili pe zi în 2019.

Canada, Norvegia, Guyana și Brazilia ar putea încerca să suplinească această lipsă, dar mai mulți experți de pe Wall Street pariază că nu nu va fi suficient iar prețurile la petrol vor rămâne mari.

Barclays estimează că prețurile vor crește de la 73 dolari cât sunt în prezent la 77 de dolari în 2022, arătând că strategia administrației Biden de a elibera stocuri din rezervă nu este sustenabilă pentru a scădea nivelul prețurilor. Barclays susține chiar că prețurile ar putea ajunge și mai sus dacă Covid-19 va fi înfrânt iar cererea va crește mai repede decât se aștepta.

Goldman Sachs are aceeași perspectivă optimistă și prognozează că prețul Brent al petrolului va ajunge până în 2023 la 85 de dolari.

Articol de Alex Kimani pentru Oilprice.com.

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.