fbpx

BCE dă dovadă de neglijență în privința inflației

Concentrându-și toată atenția pe problemele climatice, principalele bănci centrale ale lumii aleg un drum plin de pericole. Atenția insuficientă acordată inflației ar putea să provoace o situație neplăcută și neașteptată.

Inflația a ajuns la un maxim de 6,2% în Statele Unite și la peste 4% în zona euro, iar prețurile sunt așteptate să crească în continuare. În aceste condiții, explicația bancherilor centrali că aceasta este doar o situație temporară începe să sune din ce în ce mai implauzibil.

Toți antreprenorii sunt martorii unor creșteri substanțiale de prețuri în lanțurile de aprovizionare. Acestea se aplică la costurile energetice, dar și la materii prime sau semifabricate. Mulți antreprenori se așteaptă, de asemenea, la o creștere rapidă a costurilor cu angajații, în special în Belgia, ceea ce înseamnă o creștere a salariilor. Acestea se traduc într-o creștere a prețurilor la bunuri și servicii, ceea ce alimentează cererea de salarii mărite din partea sindicatelor. Dacă luăm în calcul și faptul că Big Tech se folosește de aceste circumstanțe pentru a acapara o și mai mare parte din piață, ceea ce va duce la o creștere și mai accentuată a prețurilor, atunci avem o dinamică inflaționară. Spiridușul cel rău a scăpat de sub control.

Factorii monetari sunt trecuți mult prea ușor cu vederea astăzi, atunci când vine vorba de creșterea inflației. Două sunt elementele care joacă un rol central: viteza de circulație a banilor în economie și multiplicatorul monetar.

Până recent, atât viteza – măsura în care banii disponibil circulă în economie de-a lungul unui an – și multiplicatorul monetar – măsura în care banii creați de băncile centrale sunt convertiți în bani suplimentari de băncile private – au fost pe o tendință descrescătoare.

Aceasta explică de ce politicile monetare pe care bancherii centrali le-au tot folosit îndelung în ultimii ani nu au dus la inflație. Totuși, atât viteza de circulație a banilor cât și multiplicatorul monetar au crescut recent atât în SUA cât și în zona euro.

Unele bănci centrale înțeleg ce se întâmplă

La începutul acestul ani, unii bancheri centrali și-au dat seama de ceea ce se întâmplă. Sud-coreeni au fost primii care au schimbat direcția și au adoptat în august o politică monetară mult mai restrictivă.

La puțin timp după, băncile centrale din Norvegia, Cehia, Noua Zeelandă, România, Ungaria și Polonia au luat aceeași măsură. La începutul lui noiembrie, au luat măsuri și mai drastice. Rata inflației în Polonia este de 6,8%, iar în Cehia este de 5%. Piețele au fost luate prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat la Varșovia și la Praga.

Între timp, Rezerva Federală din SUA a intrat și ea în acțiune, chiar dacă mai mult cu frâna trasă. Rata de politică monetară a rămas neschimbată în SUA, în pofida faptului că inflația a atins cel mai înalt nivel din ultimii 30 de ani. Dar FED a decis să stopeze politica banilor ieftini. Totuși, acesta este un act mai mult simbolic decât un semnal puternic că vrea să țină inflația sub control.

BCE nu poate pune în practică ceea ce este nevoie din cauza impactului pe care l-ar putea avea asupra finanțelor publice

Chiar și prin această intervenție limitată, Rezerva Federală este cel puțin cu un pas înaintea Băncii Central Europene. La sfârșitul lunii octombrie, președintele BCE, Christine Lagarde, a recunoscut că „faza actuală a inflației mari va dura mai mult decât era estimat inițial”.

Cu toate acestea, BCE menține în continuare foarte jos rata de politică monetară iar prin achiziția masivă de titluri de stat creează lichiditate. Este dureros să asculți discursul neputincios al lui Lagarde când vine vorba de inflație.

Este limpede că BCE nu poate face ceea ce ar trebui, din cauza impactului pe care l-ar avea asupra finanțelor publice din zona euro – aflate într-o stare deplorabilă – o politică monetară mult mai puțin expansionistă. Nimeni, din păcate, nu vorbește despre acest lucru.

Ce este de făcut

O majorare limitată a ratelor de dobândă de politică monetară, simultan cu abandonarea, comunicată adecvat, a politicilor de relaxare cantitativă (quantitative easing) ar putea oferi șansa unei duble lovituri: a controla inflația fără să pună în pericol redresarea economică. Înseamnă o echilibristică foarte delicată, dar poate fi făcută.

Dacă BCE nu intervine sau nu intervine suficient atunci crește riscul unor acțiuni drastice în viitor pentru a preveni situația în care inflația atinge un nivel ce subminează bunăstarea socio-economică.

Bancherii centrali de astăzi nu vor mai putea să se bazeze pe credibilitatea construită în continuu de predecesorii lor. Se apropie cu rapiditate ziua în care liderii principalelor bănci centrale vor da un examen de credibilitate. Vor fi nevoiți să demonstreze cum se traduce eminenta lor retorică despre inflație în politici concrete. În Europa, încă nu a fost acceptată această abordare, dar Polonia și Cehia ne arată că se poate face.

Articol de Johan Van Overtveldt , ministru de finanțe al Belgiei între 2014 și 2014, președinte al Comisiei de Buget-Finanțe din Parlamentul European

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.