Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Azomureș , cel mai mare producător de îngrășăminte naturale din România, a anunțat săptămâna aceasta că își închide fabrica de la Târgu Mureș, din cauza costurilor ridicate la gaze naturale și energie electrică. Declarația companiei nu a stârnit în primă instanță niciun fel de îngrijorare credibilă în rândurile decidenților, deși situația pe piața fertilizatorilor este extrem de tensionată și asta de mai mult timp, iar repercursiunile acestor decizii nici măcar nu pot fi estimate în totalitate, deși toată lumea anticipează drept urmare o inevitabilă criză alimentară.
Compania cu sediul la Tg. Mureș opera încă din luna octombrie la jumătate din capacitatea de producție, din cauza prețurilor foarte mari la energie. Conform oficialilor Azomureș, stoparea actuală producției nu îi va afecta pe cei peste o mie de angajați ai firmei, care vor continua să fie implicați în lucrările de mentenanță și în diverse alte proiecte ale companiei.
Dar cu toate acestea, încetarea producției la Azomureș va transmite o undă de șoc în piața agroalimentară românească, iar consecințele vor începe să fie simțite puternic anul viitor. Și asta deoarece, compania furnizează aproximativ 50% din fertilizatori folosiți în agricultura locală, fiind din acest punct de vedere unul dintre stâlpii securității alimentare românești. De asemenea, Azomureș furnizează materie primă pentru multe alte companii din industrii diverse.
În comunicatul transmis presei, Azomureș a solicitat Guvernului și Parlamentului României să intervină pentru a atenua în timp util problema prețului la energie, astfel încât siguranța alimentară a României să nu fie amenințată în 2022. Până acum, însă, autoritățile nu au dat semne că ar fi preocupate de acest subiect, ba mai mult, compania, care consumă 10% din totalul național de gaze naturale, se află pe lista oficială a marilor consumatori cărora, în caz de criză de aprovizionare, le poate fi sistată furnizarea gazelor.
Indiferența autorităților este, la prima vedere, cu atât mai bizară cu cât multe țări precum Rusia, China, Turcia și Egipt au restricționat, pe fondul crizei energetice, exporturile de îngrășăminte chimice, conștiente fiind de faptul că perspectiva unei crize alimentare este din ce în ce mai tangibilă.
Privită însă în contextul european, lipsa de reacție a decidenților în fața crizei energetice și a îngrășămintelor nu este deloc surprinzătoare, fiind parte de acum dintr-o atitudine standard.
De pildă, cel mai mare producător de îngrășăminte la nivel european, Yara International a anunțat recent că își va relua operațiunile la fabricile din Olanda, dar că își va menține închise celelalte fabrici pe care le deține în Europa. În luna septembrie compania anunțase că își va micșora producția de amoniac în unele din fabricile sale, iar aceasta va duce la o reducere cu aproape 40% a producției de amoniac din Europa.
Costul de producție al unei tone de amoniac era de 110 dolari vara trecută, iar în prezent este de 1000 de dolari, ceea ce face practic complet nerentabilă producția de îngrășământ, iar pentru fermieri reprezintă un preț prohibitiv.
Situația din industria îngrășămintelor este explozivă. Pe piața germană, prețul nominal pentru cel mai important îngrășământ cu azot, azotatul de calciu și amoniu, era, la sfârșitul lunii noiembrie, de 580 de euro pe tonă, cu 280 de euro mai mult decât în octombrie, și de trei ori mai mult față de anul trecut. Cel mai folosit îngrășământ lichid, soluția de uree, avea un preț de 595 de euro, la sfârșitul lunii noiembrie, cu 300 de euro mai mult față de luna precedentă.
La fel ca și omologii lui din România, președintele și directorul general al Yara International, Svein Tore Holsether avertizează asupra consecințelor scumpirii prețului la energie: „Aceasta înseamnă în primul rând îngrășăminte foarte scumpe pentru fermieri, iar ulterior mâncare foarte scumpă pentru oameni.”
Tot în această toamnă un alt gigant din industria de îngrășăminte chimice europeană, CF Industries Holdings Inc, a anunțat că își suspendă operațiunile de la cele două fabrici pe care le deține în Marea Brianie, la Billingham și Ince, din cauza prețului exorbitant al gazelor naturale.
De asemenea, la sfârșitul lunii septembrie, producătorul austriac de substanțe chimice Borealis AG, și-a redus producția de amoniu.
În acest context, decizia de ultima oră a autorităților române de a căuta soluții pentru a importa fertilizatori și a compensa astfel absența produselor Azomureș de pe piața internă pare luată fără prea multă analiză în spate. Majoritatea producătorilor europeni și-au închis sau redus producția, în timp ce Rusia și China, cei doi giganți mondiali, au anunțat în repetate rânduri că restricționează sau își închid exporturile de îngrășăminte pentru a preveni o viitoare scumpire a alimentelor.
Situația riscă să se inflameze considerabil în lunile următoare și mai ales în toamna anului viitor când prețurile la alimente vor exploda pe fundalul prăbușirii ofertei, ceea ce va duce foarte probabil inclusiv la mișcări sociale. Săptămâna aceasta, președintele gigantului petrolier Aramco atrăgea atenția într-o declarație publică asupra pericolului la care se expun statele care încearcă o strategie de zero emisii de carbon: „Înțeleg că pentru unii este greu să recunoască astăzi că petrolul și gazul vor juca un rol important în continuare. Dar a recunoaște acest lucru este mult mai ușor decât să te confrunți cu instabilitate energetică, inflație scăpată de sub control și mișcări sociale pe măsură ce prețurile devin intolerabil de mari, ca urmare a angajamentului țărilor de a atinge emisii zero.”
Prețurile la energie au explodat în Europa cu precădere din cauza politicilor de combatere a schimbărilor climatice, care au dus la închiderea în masă a centralelor energetice pe bază de păcură, cărbune și chiar cele nucleare, dar și ca urmare a închiderii unor exploatări de gaze naturale importante din Marea Nordului, ceea ce a lăsat Bătrânul Continent la mâna Rusiei.
În altă ordine de idei, președintele Federației Naționale a Fermierilor Români, Pro Agro, avertiza luna trecută că deși România nu se va confrunta cu o scumpire galopantă a mâncării vom vedea falimenta în lanț în agricultură, preluări abuzive și o „resetare a proprietății”.
