Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Economia în coronavirus continuă să ne surprindă. Vara trecută predicțiile ne spuneau că va fi un șomaj masiv după cea mai dură criză economică din ultimii 300 de ani. Șomajul, determinat de carantine, era așteptat să ajungă la 12%, ceea ce însemna probleme și instabilitate financiară pentru milioane de angajați. Dar lucrurile nu au stat astfel. Șomajul s-a situat în jurul valorii de 5%, la mai puțin de jumătate din ceea ce se preconiza.
Problema acum nu este șomajul masiv, ci lipsa angajaților. Locurile de muncă vacante sunt cu o treime mai mult decât înainte de pandemie. Nu există o penurie de locuri de muncă, dar există o penurie a celor dispuși să le facă. În Anglia, conform ultimelor statistici, 2,4 milioane de oameni erau în continuare plătiți de guvern să stea acasă. Se estimează că mai bine de un milion de muncitori străini au emigrat în timpul pandemiei, mulți dintre ei nemaireușind să se întoarcă din cauza condițiile mai dure pentru imigranții UE. Această combinație de factori a dus la o situație la care nimeni nu se aștepta la începutul crizei: muncitorii, chiar și aceia din sectoarele mai prost plătite, au un avantaj de negociere.
Companiilor le este greu să găsească oameni care să vină la interviuri. Dintre cei care au încercat să angajaze oameni în această primăvară, 70% au afirmat că au avut dificultăți, potrivit Camerei Britanice de Comerț. Așa că au trebuit să plătească mai mult. Drept consecință, salariile au crescut cu 7,3% în acest an. Nu este vorba aici doar de salariile mari ale celor care au lucrat pe Zoom din dormitor. Datele de pe siteul de recrutare Indeed Flex arată că angajații din industria ospitalității, una dintre cele mai afectate industrii în pandemie, au crescut cu mai bine de 10% comparativ cu 2019.
Acolo unde nu cresc salariile, trebuie să ne așteptăm la lispuri. Jack Ward, președintele Asociației Producătorilor Agricoli Britanici, se teme că legumele ar putea să lipsească în următoarele luni. El s-a plâns de „lipsa reală a muncitorilor sezonieri” care să ajute la recoltarea produselor, mai ales în condițiile în care alte sectoare concurează pentru angajarea lor. „Dacă am avea bani, să le dăm mai mult, am face-o, dar marjele de profit sunt mici. Există o limită pentru ceea ce putem plăti.”
În SUA, lucrurile arată și mai complicat. În absența unor scheme de compensare, statisticile privind șomajul au fost mult mai volatile: au atins un maxim de 15% în aprilie anul trecut, iar acum sunt sub 6%. Dar ajutoarele de șomaj – un plus de 600$ pe săptămână în primele luni de pandemie – i-au împins pe oameni într-un stil de viață foarte confortabil pe care nu doresc să-l părăsească pentru a se întoarce la muncă.
Amazon a ridicat deja salariul minim pentru angajații americani la 15$/oră, într-o mișcare pe care compania a catalogat-o ca un angajament pentru „bunăstarea lucrătorilor”, dar imediat după a mai venit cu o mărire cu scopul de a angaja și mai mulți curieri. Un McDonald’s din Florida le-a oferit oamenilor 50 de dolari doar ca să vină la un interviu. Lanțul de pizzerii Papa John le oferă angajaților bonusuri de 400$ într-o încercare disperată de a-i păstra. Unii dintre economiștii americani nu sunt convinși că aceste încercări vor avea succes: absența forței de muncă ar putea deveni o constantă în economia post-Covid. Așa cum se întâmplă adesea când o problemă este rezolvată de stat, ea creează la rândul ei alte probleme (…)
Pe de altă parte, economia Covid a expus alte probleme în forța de muncă britanică: dependența de muncă ieftină nu garanta fidelitatea angajaților, iar muncitorii nu erau pregătiți pentru o economie mai digitală. Economistul șef al băncii centrale britanice Andy Haldane estimat că între 10 și 15 milioane de angajați au un deficit de abilități la oferta de muncă existentă (prin comparație, trei milioane sunt supracalificați).
O parte din problemă a fost schema de compensare, care s-a încheiat în octombrie, ceea ce a împiedicat reajustarea economiei, dar și admiterea faptului că anumite slujbe dinainte nu mai există.
Pentru ceva timp, s-ar putea ca noua balanță să încline în favoarea angajaților: antreprenorii dornici, oferte de salarii mai mari, mai multe investiții în viitor. Sună promițător, dar nu e limpede dacă e și consistent. Vor intra englezii pe piața locurilor de muncă din servicii sau acolo unde se cere muncă manuală, dacă primesc salariul dorit? Sau vom descoperi că există mai puțin apetit pentru acest gen de muncă, indiferent de ofertă? Rămâne de văzut…
Articol de Kate Andrews, tradus de la The Spectator
