Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
De departea cea mai importantă inovație în strategia de politică monetară a Băncii Central Europene (BCE) este accentul pus pe problemele climatice. Astfel, BCE se alătură altor bănci europene, precum Banca Angliei (și, printre altele, chiar Banca Națională a României care prin vocea economistului său șef Valentin Lazea a anunțat că oamenii trebuie să se obișnuiască cu prețuri mari la energie și trebuie să facă sacrificii, inclusiv să mănânce mai puțină carne pentru a combate încălzirea globală), care consideră că în calitate de jucător relevant din sistemul financiar are cel puțin o obligație să ia în considerare această problemă.
Dar poate face mai mult decât să o ia în considerare? Nu este greu de înțeles de ce BCE dorește să devină un jucător activ în această luptă. Schimbările climatice vor afecta tipurile și magnitudinea investițiilor de care e nevoie. Din acest punct de vedere, va influența stabilitatea prețurilor, adică principalul obiectiv al băncii, dar și stabilitatea financiară. De asemenea, profilul de risc al activelor pe care BCE le deține în portofoliul său sa vor fi afectate de schimbările climatice și de politicile menite să le contracareze. Drept urmare, banca centrală va încerca cel puțin să controleze tipurile de risc care apar și, în mod ideal, să le direcționeze înspre o mai mare sustenabilitate.
Ceea ce este mai puțin clar, însă, este ce poate face banca în această privință. Într-un document apărut recent, BCE schițează un plan de acțiune.
Vorbește în primul rând de date. A măsura și a aduna informații despre efectele schimbărilor climatice în economie și cum politicile influențează aceste efecte reprezintă un plan fundamental pentru ca noi să înțelegem cum stau lucrurile. Apoi trebuie discutat felul în care zona euro și sistemul financiar în mare sunt expuse la riscurile climatice. Reflectă în mod corespunzători ratingurile acele riscuri? În ultimul rând vin instrumentele. Modelele și felurile în care se măsoară stabilitatea prețurilor vor trebuie să dea seama de considerații climatice complexe și care sunt greu de monitorizat.
BCE dă dovadă de multă ambiție atunci când vorbește despre rolul său în lupta contra schimbărilor climatice. Dar este important să luăm în discuție următoarele două dificultăți.
Prima este că în timp ce știința climatică lasă foarte puțin loc de dubii, înțelegerea noastră a impactului economic este, prin comparație, minimă. Știm de impactul anumitor politici, dar mult mai puțin despre costul lor și felul în care le-am putea implementa. Din acest motiv, a trasa politici care să se întindă pe decenii – intervalul de timp potrivit în acest caz – este extrem de greu.
A doua dificultate constă în faptul că, deși băncile centrale au, cu siguranță, de jucat un rol în a pune umărul în lupta contra schimbărilor climatice, adevărata bătălie trebuie purtată de alți factori de decizie și de publicul larg, acum și în viitor.
În ultimul său buletin pregătit pentru reuniunea COP26 de la Glasgow, Agenția Internațională pentru Energie vorbește despre cum obiectivul său de emisii zero este în același timp atât critic cât și ieșit din comun. Conform instituției, obiectivul de zero emisii nu este sincronizat cu politicile publice, iar amânările succesive vor face și mai greu de atins acest țel mai încolo. Drept urmare, politicile climatice se confruntă cu mari probleme de credibilitate. Aceste probleme sunt specifice, în sensul în care este vorba de un bun public global care are nevoie de coordonare globală și este subiectul tragediei orizontului, inabilitatea de a face investițiile care trebuie astăzi și care vor afecta generațiile viitoare.
Va reuși BCE să îmbunătățească această credibilitate? Sau, dimpotrivă, va suferi consecințele acelei lipse de credibilitate, și anume să asiste la o scădere a reputației în timp ce alții eșuează în a atinge obiective climatice cu viteza potrivită?
Pentru a reuși să dea un răspuns la această problemă, BCE va trebui să se gândească foarte atent la felul în care va da seama de ambițiile sale climatice.
Cadrul său de politică monetară a pus foarte mult accent pe definirea obiectivelor, explicând ce înseamnă „succesul” și folosind mult comunicarea necesară pentru a explica riscurile care apar în politicile sale. Acest cadru de responsabilități reprezintă o parte integrală din acea credibilitate pe care BCE se bazează pentru a-și atinge obiectivele.
Cum va funcționa ea când vine vorba de climă? Ce obiective își poate fixa? Va fi capabilă să le atingă în cadrul unui orizont predefinit de politici? Și poate, în mod realist, să accepte costul eșecului de a atinge aceste obiective climatice care necesită cooperarea multor actori implicați în politici publice? Și mai important, există un risc ca un eșec în această privință să aibă o influență asupra principalului său obiectiv stabilitatea prețurilor și astfel să-i știrbească reputația?
Autor: Maria Demertzis
Traducere de Marius Giurgea de la bruegel.com
